1/5

+ DUMINICA a 2-a a Paştelui

Fap 2,42-47; Ps 117; 1Pt 1,3-9; In 20,19-31

„Fericiţi cei care cred fără să fi văzut” (In 20,29)

Îţi mulţumesc, Isuse înviat, pentru darul credinţei în tine. Îţi mulţumesc pentru cuvântul tău şi pentru prietenii care mi-au propus să-l citim şi să-l medităm împreună. Îţi mulţumesc pentru amintirea vie a primelor experienţe ale punerii în practică a cuvântului tău. Îţi mulţumesc pentru milostivirea şi iertarea cu care mă însoţeşti: îţi mulţumesc pentru că mi-o oferi prin slujitorii tăi, care fac tot mai concret şi mai adevărat raportul meu cu tine.

2/5

Luni din săptămâna a 2-a a Paştelui

1In 5,1-5; Ps 36; Mt 10,22-25a

„Trebuie să vă naşteţi din nou” (In 3,7)

Îţi mulţumim, Isuse, că ne-ai făcut nouă creştinilor acest dar, prin sfântul Botez: marele dar de a te primi, de a crede în tine, de a trăi cuvântul tău şi astfel de a colabora cu tine pentru a răspândi împărăţia ta. Îţi mulţumim pentru că de la tine primim har peste har.

3/5

Marţi din săptămâna a 2-a a Paştelui

1Cor 15,1-8; Ps 18; In 14,6-14

„Credeţi ce vă spun” (In 14,11)

Credinţa în Isus ne eliberează de oboseala de a trebui să facem experienţa lucrurilor negative, ne dă posibilitatea de a trăi situaţii pe care nu le-am putea suporta din punct de vedere uman, ne face să trăim o viaţă superioară. Având încredere în Isus, deja acum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu Tatăl, deja acum putem gusta viaţa veşnică, în timp ce suntem încă apăsaţi de slăbiciune şi de păcat.

4/5

Miercuri din săptămâna a 2-a a Paştelui

Fap 5,17-26; Ps 33; In 3,16-21

„Cine face adevărul vine la lumină” (In 3,21)

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru mărturia lui Nicodim care, în ciuda fricii sale de a fi văzut şi criticat de către alţi membri ai sinedriului, a dorit şi a reuşit să te întâlnească. Îţi mulţumesc că ai trezit şi în mine dorinţa de a te cunoaşte. Îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat să nu mă ruşinez de cuvântul tău şi de numele tău şi să arăt că sunt al tău.

5/5

Joi din săptămâna a 2-a a Paştelui

Fap 5,27-33; Ps 33; In 3,31-36

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu” (Fap 5,29)

Petru face această afirmaţie în faţa sinedriului, tribunalul care îl condamnase la moarte pe Isus: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni”. Puţin după aceea adaugă: „Dumnezeu l-a dăruit pe Duhul Sfânt celor care ascultă de el”. Însă ascultarea de oameni ne inspiră un duh de teamă şi de supunere chiar dacă, momentan, dă un sentiment de siguranţă.

6/5

Vineri din săptămâna a 2-a a Paştelui

Fap 5,34-42; Ps 26; In 6,1-15

„O mare mulţime mergea după el” (In 6,2)

Cine îl urmează pe Isus în mijlocul acelei mulţimi, o face deoarece caută gloria, bunăstarea, siguranţa, o identitate. Şi eu de ce îl urmez pe Isus, în timp ce el merge direct spre Calvar, spre dăruirea de sine, spre moarte, moartea ruşinoasă a crucii? Isus a spus: „Tată, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie acolo unde sunt eu, pentru ca să contemple slava mea, cea pe care mi-ai dat-o...”

Isuse, desigur, acum ştiu pentru ce să te urmez: tu mă vrei cu tine în sânul Tatălui pentru viaţa veşnică!

7/5

Sâmbătă din săptămâna a 2-a a Paştelui

Fap 6,1-7; Ps 32; In 6,16-21

„Eu sunt! Nu vă temeţi!” (In 6,20)

Îţi mulţumim, Isuse! Tu ne demonstrezi cum ne vrei binele şi eşti alături de noi, mai ales în „noaptea” voinţei noastre de a lucra fără tine. Tu puteai pe drept să-i mustri pe ucenicii care se împotriviseră alegerii tale de a nu fi făcut rege de către poporul care se săturase cu pâinea ta; însă, aşa cum vei face şi după învierea ta, nu reproşezi păcatul fraţilor tăi: le vei dărui Duhul tău, pentru ca să ducă pâinea cu care vei sătura lumea întreagă.

8/5

+ DUMINICA a 3-a a Paştelui

Fap 2,14.22-28; Ps 15; 1Pt 1,17-21; Lc 24,13-35

„Rămâi cu noi, că se lasă seara” (Lc 24,29)

În textul original grec cuvântul folosit de către cei doi ucenici de la Emaus exprimă aproape o constrângere a lui Isus de a rămâne cu ei. „Rămâi cu noi”. Îl repetăm şi noi: cine ştie dacă Domnul nu se simte „constrâns” să poposească la noi şi să se reveleze în frumuseţea sa divină care hrăneşte şi înviorează!

9/5

Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui

Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29

„Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” (Lc 6,28)

Tu, Doamne Isuse, nu le ceri ucenicilor tăi în primul rând să facă lucruri practice, însă îi inviţi să deschidă ochii şi inima spre tine. Ai înmulţit pâinea pentru cinci mii de oameni: semn evident că tu poţi sătura foamea pentru pâine şi cu atât mai mult cea pentru comuniunea cu Dumnezeu, precum şi cea inconştientă de a-l putea cunoaşte ca Tată, găsind astfel în iubirea sa sensul vieţii şi răspândind-o pe pământ.

10/5

Marţi din săptămâna a 3-a a Paştelui

Fap 7,51-59;8,1a; Ps 30; In 6,30-35

„Cel care vine la mine nu va flămânzi” (In 6,35)

Cine crede în această afirmaţie îşi pune toate aşteptările şi speranţele în întâlnirea cu Isus. Apoi el veghează pentru a vedea dacă îndreptarea sa către Isus şi căutarea lui de către el este adevărată. În plus caută să nu se lase derutat de exemplul atâtor altora care se hrănesc cu lucrurile create şi nu cu Creatorul lor.

11/5

Miercuri din săptămâna a 3-a a Paştelui

Fap 8,1-8; Ps 65; In 6,35-40

„Pe cel care vine la mine nu-l voi izgoni afară” (In 6,37)

Isus vorbeşte la ai săi, nouă, şi ne confirmă că apropierea noastră de el este voinţa sa şi voinţa Tatălui. Această voinţă este pentru noi „zid şi întăritură, stâncă de apărare, o mântuire puternică”.

Ce pot dori mai mult, Isuse? Promisiunea ta împlineşte orice dorinţă! Îţi mulţumesc pentru că primeşti orice efort al meu, chiar mic, pe care îl fac pentru a-ţi fi ascultător.

12/5

Joi din săptămâna a 3-a a Paştelui

Fap 8,26-40; Ps 65; In 6,44-51

„Cel care crede în mine are viaţa veşnică” (In 6,47)

Credinţa este un dar şi este oferit tuturor. Însă nu toţi îl primesc! Celor care îl primesc li se deschide o lume nouă care depăşeşte ceea ce experienţa umană poate cunoaşte: ei intră în viaţa veşnică, în viaţa lui Dumnezeu!

13/5

Vineri din săptămâna a 3-a a Paştelui

Fap 9,1-20; Ps 116; In 6,52-59

„Eu sunt Isus, pe care tu îl prigoneşti” (Fap 9,5)

Aceste cuvinte este izvor de speranţă pentru toţi. Isus poate interveni în viaţa fiecărui om, chiar şi a celor violenţi şi persecutori, pentru a lumina şi a da o inimă nouă, capabilă de a colabora cu el pentru a răspândi împărăţia sa.

Sfântă Marie, locuinţă a Duhului Sfânt, roagă-te pentru noi, păcătoşii!

14/5

Sâmbătă din săptămâna a 3-a a Paştelui

Fap 1,15-17.20-26; Ps 112; In 15,9-17

„Voi sunteţi prietenii mei” (In 15,14)

Isuse, în intimitatea ultimei cine îţi deschizi inima faţă de fraţii tăi. Îi numeşti prieteni, pentru că în prieten există încrederea. Tu trebuie să le împărtăşeşti taina iubirii Tatălui, care doreşte ca fiii săi să trăiască asemenea fraţilor.

Îţi mulţumim pentru că, prin sfântul Matia, vrei să ne faci capabili de a-ţi oferi viaţa, după cum ai făcut tu pentru noi.

15/5

+ DUMINICA a 4-a a Paştelui

Fap 2,14a.36-41; Ps 22; 1Pt 2,20b-25; In 10,1-10

„Eu sunt poarta oilor” (In 10,7)

Isus, afirmând: „Eu sunt poarta oilor”, se arată ca punct de referinţă continuă pentru libertatea şi protecţia oilor. Trecând în mod continuu prin el, trăind diferitele evenimente ale zilei sub ochii săi, primim de la el mântuire şi hrană pentru viaţa noastră.

16/5

Luni din săptămâna a 4-a a Paştelui

Fap 11,1-18; Ps 41; In 10,1-10; (In 10,11-18)

„Eu îmi dau viaţa pentru oile mele” (In 10,15)

Una dintre oi sunt eu, Isuse. Tu îţi dai viaţa pentru mine. Cum să fac pentru a-ţi arăta recunoştinţa? Voi face ca tine: voi da şi eu ceva din viaţa mea pentru a realiza dorinţele tale, mă voi oferi pentru anumite necesităţi ale Bisericii tale şi pentru nevoile săracilor tăi.

17/5

Marţi din săptămâna a 4-a a Paştelui

Fap 11,19-26; Ps 86; In 10,22-30

„V-am spus-o, dar nu credeţi” (In 10,25)

Este o mare diferenţă în ceea ce priveşte modul de viaţă între cei care cred în Isus şi ceilalţi. Cel care crede este orientat spre Isus, de la care primeşte viaţă din belşug. Ceilalţi sunt cu toţii înclinaţi spre creaturi, aşteptând şi pretinzând de la ele să fie reanimaţi şi săturaţi: aşteptarea lor este zadarnică.

18/5

Miercuri din săptămâna a 4-a a Paştelui

Fap 12,24-13,5; Ps 66; In 12,44-50

„Eu, lumina, am venit în lume” (In 12,46)

Mulţi dintre cei care erau în mulţimea exultantă datorită intrării tale glorioase în templu au început să creadă în tine, însă în ascuns. Tu vrei să-i ajuţi să iasă la lumină, să-i educi în vederea adevăratei adoraţii a lui Dumnezeu şi să-i conduci la Tatăl.

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru lumina învierii tale, care a dat adevărata semnificaţie morţii tale şi o va da şi morţii noastre.

19/5

Joi din săptămâna a 4-a a Paştelui

Fap 13,13-25; Ps 88; In 13,16-20

„Îi cunosc pe cei pe care i-am ales” (In 13,18)

Este important să ne amintim des că prezenţa Domnului ne înconjoară. El ne cunoaşte şi ne observă cu iubire. El vede gândurile noastre, intenţiile noastre, starea noastră de bucurie şi de suferinţă. El îşi îndreaptă privirea spre noi nu pentru a ne judeca; o face cu iubire şi milostivire, asemenea unei mame, pentru a ne ajuta, a ne mângâia şi a ne îngriji.

20/5

Vineri din săptămâna a 4-a a Paştelui

Fap 13,26-33; Ps 2; In 14,1-6

„În casa Tatălui meu sunt lăcaşuri multe” (In 14,2)

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că reverşi încrederea asupra acelora care te urmează. Ne faci să întrevedem inima Tatălui, care ne aşteaptă pe toţi şi doreşte ca fiecare om să se întoarcă pentru totdeauna la el, ca fiu al său, pentru a fi salvat şi copleşit de bucurie.

21/5

Sâmbătă din săptămâna a 4-a a Paştelui

Fap 13,44-52; Ps 97; In 14,7-14

„Credeţi ce vă spun: Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine” (In 14,11)

Tu, Isuse, doreşti atât de mult să-i convingi pe fraţii tăi cu privire la unirea dintre tine şi Tatăl. Cine te vede pe tine îl vede pe Tatăl; ceea ce spui ai auzit de la Tatăl care te-a trimis. Faptele pe care le săvârşeşti manifestă iubirea ta: am înţeles acest lucru în mod deosebit când i-ai redat viaţa lui Lazăr.

22/5

+ DUMINICA a 5-a a Paştelui

Fap 6,1-7; Ps 32; 1Pt 2,4-9; In 14,1-12

„Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl” (In 14,9)

Doamne Isuse, tu l-ai lăsat pe Tatăl să trăiască în tine, întotdeauna şi în mod desăvârşit, astfel încât noi, privindu-te pe tine, putem să-l cunoaştem pe el, Dumnezeul nostru: el este Dumnezeul care iubeşte şi iartă, care-l ascultă pe săracul care i se adresează cu credinţă şi-l mântuieşte; el este Tatăl care, din toate „morţile” noastre, ne poate face să înviem la viaţa nouă.

Adunându-ne în jurul tău, Doamne Isuse, cântăm cu bucurie: aleluia!

23/5

Luni din săptămâna a 5-a a Paştelui

Fap 14,5-18; Ps 113; In 14,21-26

„Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele” (In 14,24)

Isuse, tu abia i-ai răspuns lui Iuda Tadeu, care te întrebase cum de te arăţi la ai tăi şi nu lumii. Lumea nu ştie ce să facă din cuvântul tău, îl consideră iraţional. Numai celui care ştie să aprecieze cuvântul tău tu poţi să-i arăţi iubirea ta.

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru valoarea cuvântului tău. Îţi mulţumesc pentru că, atunci când îl medităm şi-l rostim în rugăciune, tu ne dai puterea de a-l pune în practică şi ne eliberezi de o viaţă deşartă şi fără semnificaţie.

24/5

Marţi din săptămâna a 5-a a Paştelui

Fap 14,19-28; Ps 144; In 14,27-31a

„Tatăl este mai mare decât mine” (In 14,28)

Ca fiu, Isus depinde întotdeauna de Tatăl. El este fiul smerit al lui Dumnezeu, îl slujeşte cu iubire; acum mijloceşte pentru noi la el. Ne bucurăm în Isus cu recunoştinţă şi, cu ajutorul harului său, îl imităm.

25/5

Miercuri din săptămâna a 5-a a Paştelui

Fap 15,1-6; Ps 121; In 15,1-8

„Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele” (In 15,5)

Doamne Isuse, imaginea viţei îţi este foarte dragă. Tatăl tău cultivase şi păzise „via lui Israel” timp de secole, dar a cules numai struguri acri. Acum tu eşti viaţa nouă şi adevărată care alimentează din interior mlădiţele, adică pe cei care rămân uniţi cu tine zi de zi, în ciuda criticilor oamenilor sau a sărăciei proprii: ei îţi rămân credincioşi şi aduc roade de sfinţenie.

26/5

Joi din săptămâna a 5-a a Paştelui

Fil 4,4-9; Ps 102; In 15,1-8

„Rămâneţi în dragostea mea” (In 15,9)

Aceste cuvinte mă fac să-mi amintesc armonia pe care am respirat-o de-a lungul anilor în familia mea. Nu i-am auzit niciodată pe părinţii mei să vorbească rău despre cineva. Mama era docilă faţă de tatăl, el voia să audă ce gândea mama. Atunci eram conştient numai în parte de această atmosferă de iubire reciprocă, atât eram de cufundat în ea. Acum pot să spun că era cea a iubirii lui Dumnezeu.

27/5

Vineri din săptămâna a 5-a a Paştelui

Fap 15,22-31; Ps 56; In 15,12-17

„V-am numit pe voi prieteni” (In 15,15)

Aceste cuvinte mă duc cu gândul la un frate de-al nostru lovit de o boală care îl împiedica să se exprime prin cuvinte. Este un frate care era înzestrat cu capacităţi foarte bune, în care ne puteam pune mari speranţe. Însă planul Tatălui cu el este altul: el trebuie să anunţe împărăţia sa fără cuvinte, numai prin viaţă. Isus Înviat i-a cerut prietenului său această suferinţă: numai prietenilor le poate cere atât de mult!

28/5

Sâmbătă din săptămâna a 5-a a Paştelui

Fap 16,1-10; Ps 99; In 15,18-21

„Eu v-am ales pe voi din lume” (In 15,19)

Fiecare creştin a fost ales de către Isus pentru a trăi mereu cu el, pentru a colabora cu el: este o mare cinste pe care adesea nu o preţuim, este o misiune frumoasă pe care mulţi nu au descoperit-o încă.

O Duhule Sfinte, ajută-ne să fim conştienţi de aceasta şi să ne asemănăm viaţa noastră cu cea a lui Isus.

29/5

+ DUMINICA a 6-a a Paştelui

Fap 8,5-8.14-17; Ps 65; 1Pt 3,15-18; In 14,15-21

„Voi mă veţi vedea, pentru că eu sunt viu şi voi de asemenea veţi fi vii” (In 14,19)

Isuse, tu încredinţezi ucenicilor tăi ultimele lucruri înainte de plecarea ta din această lume. Ei sunt dezorientaţi, fricoşi, pentru că îşi dau seama că nu vor mai putea să discute cu tine, să audă glasul tău, să se bucure de prezenţa ta. Tu îi asiguri că te vor vedea din nou, înviat şi glorios, şi le vei da forţa de a trăi şi înfrunta misterul morţii şi învierii tale.

30/5

Luni din săptămâna a 6-a a Paştelui

Fap 16,11-15; Ps 149; In 15,26-16,4

„Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti” (In 12,26)

Doamne Isuse, slujirea pe care călugării Sisiniu, Martiriu şi Alexandru ţi-au făcut-o a fost în primul rând cea a vieţii fraterne: tu te faci prezent acolo unde există iubire reciprocă în numele tău. Viaţa lor a fost şi o viaţă de rugăciune şi de slujire faţă de fraţi, viaţă care i-a făcut să ţi se ofere în fiecare zi, până la martiriu. Prin mijlocirea lor Bisericile din Trento, din Milano, prin care au trecut, precum şi cea din Turcia, de unde au plecat, pot reînflori prin noi mărturisitori.

31/5

Marţi din săptămâna a 6-a a Paştelui

Sof 3,14-18 (Rom 12,9-16); Ps Ct 2,8.10-14; Lc 1,39-56

„Înalţă pe cei smeriţi” (Lc 1,52)

„Cel smerit” este Isus! Tatăl, înălţându-l pe cruce, a regenerat întreaga creaţie. Sfânta Fecioară Maria, sfinţii şi martirii, imitându-l pe Isus în umilinţă, au fost „înălţaţi” şi au dat viaţă nouă Bisericii. Astăzi, Părinte sfânt, vreau să primesc orice mică suferinţă ca pe o treaptă prin care tu mă faci să urc pentru a mă înălţa şi a mă face părtaş de mântuire.