1/7

Vineri din săptămâna a 13-a de peste an

Dt 7,6-11; Ps 102; 1In 4,7-16; Mt 11,25-30

„Eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28)

Doamne Isuse, tu ştii că oboseala noastră, suferinţele şi depresiile noastre sunt adesea rodul neascultărilor noastre... Tu ne chemi oricum la tine, vrei să ne apropiem de inima ta cu încredere, fără teamă: vrei numai să ne refaci, să ne ridici din nou, să iei încă asupra ta păcatele noastre, infirmităţile noastre.

Preasfântă Inimă a lui Isus, eu mă încred în tine!

2/7

Sâmbătă din săptămâna a 13-a de peste an

Is 61,10-11; Ps 1Sam 2,1.4-8; Lc 2,41-51

„Mama lui păstra toate cuvintele în inima ei” (Lc 2,51)

Inima Mariei este plină de dorinţa de a înţelege voinţa lui Dumnezeu, pentru a colabora în mod docil. De aceea, ea păstrează acolo cuvântul lui Dumnezeu şi faptele vieţii proprii, pentru ca să se lumineze în mod reciproc.

Maică Neprihănită, ajută-mă să păstrez în inimă numai ceea ce mă face să cresc în har şi în iubire şi mă face puternic împotriva celui rău.

3/7

+ DUMINICA a 14-a de peste an

Zah 9,9-10; Ps 144; Rom 8,9.11-13; Mt 11,25-30

„Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (Rom 8,9)

Lecturile din această duminică ne ajută să privim la Isus şi să recunoaştem în el caracteristicile Duhului lui Dumnezeu. Acesta este un duh umil: vine la noi cu blândeţe, ne oferă ajutorul său, lumina sa, pacea sa, în respectul faţă de libertatea noastră.

Duhul lui Dumnezeu locuieşte şi în noi: aşadar vom şti să ne păstrăm în umilinţă şi iubire!

4/7

Luni din săptămâna a 14-a de peste an

Gen 28,10-22a; Ps 90; Mt 9,18-26

„A prins-o pe copilă de mână şi ea s-a sculat” (Mt 9,25)

Unul dintre adevărurile fundamentale ale credinţei noastre este Întruparea: credem într-un Dumnezeu care în Isus s-a apropiat atât de mult de om, încât a devenit unul dintre noi; credem într-un Dumnezeu care ne lasă să ne apropiem de el şi să-l atingem şi care ne ia de mână pentru a ne elibera de moarte şi a ne da o viaţă nouă.

„Care Dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru?”

5/7

Marţi din săptămâna a 14-a de peste an

Gen 32,22-31; Ps 16; Mt 9,32-38

„I s-a făcut milă de ele” (Mt 9,32-38)

Lui Isus îi este milă de mulţime „pentru că erau istovite şi abătute ca nişte oi fără păstor”. De fapt păstorii lor, care ar fi trebuit să o ajute să-l recunoască pe Isus şi să găsească astfel pace şi putere, îl tratează de-a dreptul ca pe un posedat de diavol. În faţa acestei situaţii el se roagă Tatălui să trimită atât de mulţi martori, încât să facă să ajungă vestea cea bună la toţi oamenii obosiţi şi împovăraţi.

Tată, iată-mă: trimite-mă pe mine!

6/7

Miercuri din săptămâna a 14-a de peste an

Gen 41,55-57; 42,5-7a.17-24a; Ps 32; Mt 10,1-7

„Împărăţia cerurilor este aproape” (Mt 10,7)

Unde ajunge un ucenic al lui Isus, acolo ajunge şi împărăţia cerurilor: pacea, eliberarea de păcat, bucuria în comuniunea cu Tatăl şi fraţii.

De fapt, Isus este împărăţia cerurilor: Isus, care îi trimite şi-i însoţeşte mereu pe ucenicii săi.

7/7

Joi din săptămâna a 14-a de peste an

Gen 44,18-21.23b-29; 45,1-5; Ps 104; Mt 10,7-15

„Pacea voastră să se întoarcă la voi” (Mt 10,13)

Pacea, adică „bucuria comuniunii” cu Domnul, nu trebuie şi nu poate să fie tulburată de nimic: nici de refuzul pe care-l întâlneşte. Acea pace, care şi în această situaţie rămâne întipărită în inima şi pe chipul ucenicului, va fi un ulterior anunţ al prezenţei împărăţiei cerurilor, al apropierii Domnului Isus.

8/7

Vineri din săptămâna a 14-a de peste an

Gen 46,1-7.28-30; Ps 36; Mt 10,16-22

„Duhul Tatălui este acela care va vorbi în voi” (Mt 10,20)

În anumite ocazii în care am fost pus în situaţia de a da o mărturie, mi s-a întâmplat uneori să spun ceva care l-a mişcat şi l-a ajutat mult pe cel care mă asculta; ba chiar, acel lucru pe care îl spusesem fără să mă gândesc atât de mult, m-a ajutat chiar şi pe mine! Cu adevărat Duhul Tatălui vorbeşte în noi.

Isuse, ajută-mă să-l las să vorbească mai des!

9/7

Sâmbătă din săptămâna a 14-a de peste an

Gen 49,29-33;50,15-25; Ps 104; Mt 10,24-33

„Nu vă temeţi de oameni” (Mt 10,26)

Pentru a nu avea teamă, trebuie să ne simţim în siguranţă.

Pentru a mă simţi în siguranţă, trebuie să mă obişnuiesc să mă simt, sau mai bine să mă ştiu, în mâinile Tatălui, a unui Tată care mă iubeşte mai mult decât cred eu.

Şi dacă în vreo situaţie încrederea mea se clatină, mă va susţine cuvântul şi ajutorul unui frate.

10/7

+ DUMINICA a 15-a de peste an

Is 55,10-11; Ps 64; Rom 8,18-23; Mt 13,1-23 (Mt 13,1-9)

„Fericiţi sunteţi voi, căci urechile voastre aud” (Mt 13,16)

Vino, Duhule Sfânt, fă ca astăzi urechile mele să fie fericite!

Fă ca nu numai „să audă”, ci „să asculte”: să asculte cuvântul pe care Isus Înviat, încă prezent mereu în Biserica sa, în adunarea duminicală, vrea să mi-l adreseze. Fă ca să-l ascult pentru a mă hrăni din el şi a mă lăsa călăuzit de el toată săptămâna.

11/7

Luni din săptămâna a 15-a de peste an

Prov 2,1-9; Ps 111; In 15,1-8

„Tatăl meu este viticultorul” (In 15,1)

Tatăl este acela care are grijă de orice mlădiţă a viţei adevărate care este Isus.

Voi căuta să observ mâna sa înţeleaptă şi plină de iubire în fiecare lucru, mic sau mare, pe care-l voi trăi astăzi: voi şti să mulţumesc întotdeauna, chiar şi pentru obstacole, pentru corectări, fiind sigur că fiecare curăţat este pentru un rod mai bun.

Sfinte Benedict, mă încred în mijlocirea ta!

12/7

Marţi din săptămâna a 15-a de peste an

Ex 2,1-15a; Ps 68; Mt 11,20-24

„L-a adoptat ca fiu” (Ex 2,10)

Moise, pus pe când era copilaş într-un coş, pe malul Nilului, a fost găsit şi crescut de fiica faraonului.

La ce ne face să ne gândim acest fapt? La mâna Tatălui care este mereu cu noi: ne ocroteşte, ne călăuzeşte, ne face să creştem prin mijloacele pe care el le ştie.

Tatăl meu, mă abandonez cu totul ţie! Îmi este de ajuns faptul că sunt fiul tău!

13/7

Miercuri din săptămâna a 15-a de peste an

Ex 3,1-6.9-12; Ps 102; Mt 11,25-27

„Le-ai descoperit celor mici” (Mt 11,25)

Glasurile lumii, dinăuntrul meu, mă îndeamnă să caut măreţia, gloria, iubirea oamenilor... Şi mă neliniştesc, mă obosesc.

Tu, Isuse, îmi dai pace: mă asiguri că Tatăl oferă comorile sale celor mici, celor care stau înaintea lui cu sărăcia lor, încrezându-se numai în iubirea sa.

14/7

Joi din săptămâna a 15-a de peste an

Ex 3,13-20; Ps 104; Mt 11,28-30

„...povara mea este uşoară” (Mt 11,30)

Este adevărat că Isus nu-mi impune reguli sâcâitoare sau posturi pentru a leşina... Îmi cere însă să-l iert pe cel care mi-a făcut atât de mult rău, îmi cere să rămân fidel chiar dacă mi se pare că se prăbuşeşte lumea peste mine, îmi cere să iubesc atât de mult... Şi totuşi povara sa este cu adevărat uşoară, pentru că el însuşi, prin iubirea sa atât de mare, îmi dă forţa şi bucuria de a trăi cuvântul său.

15/7

Vineri din săptămâna a 15-a de peste an

Sir 15,1-6; Ps 118; Mt 5,13-16

„N-aţi citit...” (Mt 12,3)

Isus ştie să ia din Scriptură răspunsul pe care să-l dea interlocutorilor săi şi o face adesea.

Este o invitaţie tăcută pentru noi: citind şi meditând Sfânta Scriptură, chiar urmând doar liturgia zilei, vom dobândi o înţelepciune care va şti să ne conducă în circumstanţele concrete ale vieţii şi să ne dea un ajutor chiar şi pentru fraţi.

Sfinte Bonaventura, care ai iubit şi meditat cuvântul lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

16/7

Sâmbătă din săptămâna a 15-a de peste an

Ex 12,37-42; Ps 135; Mt 12,14-21

„Va vesti popoarelor dreptatea” (Mt 12,18)

Prin Biserică, trupul său, Isus anunţă naţiunilor dreptatea: dăruind oamenilor o viaţă nouă, de fii ai lui Dumnezeu, crează o lume dreaptă, o lume de fraţi care, datorită iubirii unicului Tată, se iubesc, se ajută, se iartă.

17/7

+ DUMINICA a 16-a de peste an

Înţ 12,13.16-19; Ps 85; Rom 8,26-27; Mt 13,24-43

„Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş” (Mt 13,30)

Aceste cuvinte mă ajută să fiu răbdător cu alţii, să nu voiesc a interveni imediat şi din instinct, pentru a smulge din rădăcini ceea ce nu merge bine în jurul meu, dar să aştept şi să acţionez conform timpurilor domnului.

Îmi dau totuşi mângâiere pentru că mă ajută să fiu răbdător şi cu mine însumi şi să mulţumesc! Da, pentru că şi eu sunt beneficiarul răbdării Tatălui şi a fraţilor...

18/7

Luni din săptămâna a 16-a de peste an

Ex 14,5-18; Ps Ex 15,1-6; Mt 12,38-42

„Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la tine” (Mt 12,38)

Îl numesc învăţător, însă nu stau în faţa lui Isus cu atitudinea celui care doreşte să înveţe, ci mai degrabă cu a celui care se simte îndreptăţit să judece şi să pretindă.

Isuse, nu pretind ca tu astăzi să mă faci să văd semne extraordinare, ci îţi cer să-mi deschizi ochii pentru a vedea iubirea ta care mă va însoţi de-a lungul acestei întregi zile noi.

19/7

Marţi din săptămâna a 16-a de peste an

Ex 14,21-15,1; Ps Ex 15,8-9.7.10.17; Mt 12,46-50

„Cine este mama mea şi cine sunt rudele mele?” (Mt 12,48)

Răspunsul pe care Isus însuşi îl dă la această întrebare a făcut bine tuturor: atât rudelor care s-au simţit invitate să nu „stea afară”, ci să stea împreună cu mulţimea care îl asculta pe Isus; cât şi mulţimii, care a fost încurajată să ia în serios cuvintele lui Isus; precum şi mie, care sunt întotdeauna tentat să prefer voinţa mea celei a Tatălui şi singurătatea mea egoistă comuniunii cu Isus.

20/7

Miercuri din săptămâna a 16-a de peste an

Ex 16,1-5.9-15; Ps 77; Mt 13,1-9

„Iată, voi face să cadă o ploaie de pâine din cer” (Ex 16,4)

În pustiu poporul tău a făcut experienţa că tu eşti Tatăl, care îi iubeşti pe fiii tăi, îi cunoşti nevoile şi te îngrijeşti de ele în mod divin.

Vreau să învăţ şi eu, Tată, să mă dăruiesc ţie cu încredere filială! Mă bazez pe Scriptură, în special pe acest cuvânt al lui Isus: „Tatăl vostru ştie...”.

21/7

Joi din săptămâna a 16-a de peste an

Ex 19,1-2.9-11.16-20b; Ps Dan 3,52-56; Mt 13,10-17

„Acest popor şi-a împietrit inima” (Mt 13,15)

Isus ştia că poporul său, şi toate popoarele, avea să primească o inimă nouă numai datorită jertfei sale: şi era gata s-o împlinească, cu ajutorul Duhului Sfânt!

În faţa oricărei durităţi, a păcatului, a lipsei de credinţă ne încredem aşadar în Isus, invocăm numele său sfânt şi sângele său preţios!

22/7

Vineri din săptămâna a 16-a de peste an

Ct 3,1-4a (2Cor 5,14-17); Ps 62; In 20,1.11-18

„Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” (In 20,15)

Astăzi o amintim pe „sfânta” Maria Magdalena. Sfinţenia sa se dovedeşte şi prin lacrimile sale: lacrimi „sfinte” pentru că se năşteau din dorinţa prezenţei Domnului său.

Dar eu pentru ce plâng? Pentru ce mă smiorcăi?

23/7

Sâmbătă din săptămâna a 16-a de peste an

Idt 8,2-8 (1Tim 5,3-10); Ps 10; Lc 2,36-38 (Mt 5,13-16)

„Să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor” (Mt 5,16)

Lumina pe care Isus ne invită să o facem să strălucească înaintea oamenilor este iubirea sa în noi. Ea străluceşte în orice gest de răbdare, de amabilitate, de iertare, de umilinţă, de slujire, de bunăvoinţă,...

Şi străluceşte mai mult tocmai atunci când este înconjurată de întunericul răutăţii şi al refuzului! De această lumină are atâta nevoie Europa noastră!

24/7

+ DUMINICA a 17-a de peste an

1Rg 3,5-12; Ps 118; Rom 8,28-30; Mt 13,44-52

„Cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela” (Mt 13,45)

Alegerea celui care se decide pentru Domnul este văzută adesea de către societatea noastră cvasiatee ca renunţare inutilă, iluzie, de-a dreptul masochism.

Acest lucru se întâmplă pentru că, de afară, se vede numai prima parte: lăsarea tuturor averilor proprii, şi nu numai materiale; şi nu se vede în schimb valoarea din acel ogor: acea „comoară” este ascunsă altora.

Numai cel care a gustat cât de bun este Domnul înţelege şi cunoaşte acea bucurie!

25/7

Luni din săptămâna a 17-a de peste an

2Cor 4,7-15; Ps 125; Mt 20,20-28

„Eu am crezut, de aceea am vorbit” (2Cor 4,13)

Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, pentru apostolul tău sfântul Iacob: a crezut în tine, şi a anunţat multora, şi continuă să te anunţe, pe tine, iubirea ta, mântuirea pe care ne-ai obţinut-o, murind şi înviind pentru noi!

Îţi mulţumesc, sfinte Iacobe, pentru că te-ai unit cu Isus prin moarte, iar acum eşti în bucurie împreună cu el, printre prietenii săi! Mijloceşte pentru noi, pentru ca credinţa noastră să devină puternică şi să aducă rod.

26/7

Marţi din săptămâna a 17-a de peste an

Sir 44,1.10-15; Ps 131; Mt 13,16-17

„Doamne, mergi împreună cu noi” (Ex 34,9)

Cât este de frumoasă această rugăciune pe care Moise, conducător al poporului, o adresează Domnului! Moise cunoştea neascultarea, încăpăţânarea poporului, dar mijloceşte pentru el, prin compătimirea unui tată.

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că asculţi şi astăzi rugăciunea păstorilor noştri, a părinţilor noştri, a educatorilor noştri, şi vii în mijlocul nostru, al păcătoşilor! Tu, Dumnezeul, Tatăl şi Mântuitorul nostru, mergi cu noi! De cine ne vom teme?

27/7

Miercuri din săptămâna a 17-a de peste an

Ex 34,29-35; Ps 98; Mt 13,44-46

„Faţa lui strălucea de lumină” (Ex 34,29)

„Gura vorbeşte din abundenţa inimii” a amintit odată Isus. Chiar şi faţa transmite starea sufletului, după cum ochii au fost definiţi fereastra inimii.

Înţelegem aşadar de ce faţa lui Moise, după ce a stat în prezenţa lui Dumnezeu, era strălucitoare. Ceea ce Domnul ne dă ne face întotdeauna bine pentru că este iubire, bucurie, pace, siguranţă...

Aşadar, cea mai eficace cură de înfrumuseţare nu este a cosmeticianului...!

28/7

Joi din săptămâna a 17-a de peste an

Ex 40,16-21.34-38; Ps 83; Mt 13,47-53

„Aleg peştii buni în coşuri, iar pe cei răi îi aruncă” (Mt 13,48)

Când mă gândesc la marea zi în care îngerii tăi, Doamne Isuse, îi vor separa pe cei buni de cei nelegiuiţi, nu pot decât să mă adresez ţie, cu încrederea unui copil faţă de mama sa: „Isuse, îţi mulţumesc pentru că tu vii aproape de mine şi în mine: dacă îngerii tăi, la venirea lor, te vor observa în inima mea, nu vor putea decât să mă pună în coşurile lor binecuvântate şi să mă ducă în sânul Tatălui, unde este locuinţa ta veşnică, o Fiule al lui Dumnezeu, Domnul meu!”

29/7

Vineri din săptămâna a 17-a de peste an

Prov 31,10-13.19-20.30-31; Ps 14; In 11,19-27 (Lc 10,38-42)

„Soţul ei poate avea încredere într-însa” (Prov 31,11)

Deja în Vechiul Testament era elogiată femeia care se teme de Dumnezeu: putem vedea acest lucru din acest fragment al Proverbelor.

Isus a pus şi mai mult în valoare femeia, chemând-o la ucenicie, asemenea bărbatului. O ucenică a lui Isus este credincioasă, înţeleaptă, răbdătoare, neobosită şi umilă în slujire, capabilă să se lepede de sine din iubire faţă de Domnul: este într-adevăr dăruire pentru fraţi!

30/7

Sâmbătă din săptămâna a 17-a de peste an

Lev 25,1.8-17; Ps 66; Mt 14,1-12

„Ioan îi spusese: «N-ai dreptul să trăieşti cu ea»” (Mt 14,4)

Ioan Botezătorul a ştiut să arate voinţa lui Dumnezeu chiar şi regelui, chiar cu preţul vieţii proprii.

Vrem să iubim voinţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru, trăind-o mai întâi de toate, şi arătând-o altora, dacă vom avea ocazia: într-adevăr, ea este întotdeauna binele cel mai adevărat pentru noi şi pentru toţi.

31/7

+ DUMINICA a 18-a de peste an

Is 55,1-3; Ps 144; Rom 8,35.37-39; Mt 14,13-21

„A văzut o mare mulţime de oameni şi a fost cuprins de milă faţă de ei” (Mt 14,14)

Astăzi ne adunăm cu bucurie, ca adevărată familie, pentru sfânta Euharistie. Suntem cei pe care îi iubeşte Isus, suntem cei care poartă în inimă moştenirea sa, asemănarea sa: iubirea Tatălui.

Toată săptămâna, apoi, vom inspira orice sentiment, gest, cuvânt din „mila” lui Isus: el vrea să facă din noi „adevărata pâine” pentru lume.