1/9

Joi din săptămâna a 22-a de peste an

Col 1,9-14; Ps 97; Lc 5,1-11

„Dacă porunceşti tu voi arunca din nou mrejele” (Lc 5,5)

Petru face un mare act de credinţă. El ştie că Isus, venind de la Nazaret, nu se pricepe la pescuit şi este sigur că în acel ceas pescuitul rămâne fără rezultat. Totuşi crede în Isus şi aruncă din nou mrejele. Cuvântul Domnului îşi arată astfel tot adevărul şi forţa sa. Rodul cel mai frumos al acelei pescuiri este umilinţa apărută în inima lui Petru şi asentimentul pe care el şi însoţitorii săi i l-au dat lui Isus.

2/9

Vineri din săptămâna a 22-a de peste an

Col 1,15-20; Ps 99; Lc 5,33-39

„Cristos este imaginea Dumnezeului celui nevăzut” (Col 1,15)

Nici un om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu şi nimeni nu ar putea să-i reproducă imaginea. Dumnezeu însuşi nu a voit să ne lase lipsiţi de bucuria de a contempla faţa sa de Tată. De aceea ne-a dat marea şi desăvârşita iubire a lui Isus ca imagine perfectă a sa. Îţi mulţumim, Tată: ne-ai mulţumit cu totul, pentru că faţa Fiului tău reflectă în mod desăvârşit milostivirea ta faţă de noi!

3/9

Sâmbătă din săptămâna a 22-a de peste an

Ez 34,11-16; Ps 22; In 10,11-16

„Fiul Omului este stăpânul sâmbetei” (Lc 6,5)

Sâmbăta era o zi sacră, ziua lui Dumnezeu: era ziua aşteptării concrete şi vii a lui Mesia, aşteptare a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Acum când Mesia este prezent, îl întrebăm cum trebuie să considerăm această zi. El o consideră ca pe o zi în care noi continuăm să dăruim fraţilor iubirea Tatălui, ca ziua model al tuturor zilelor. Apoi îi vom da lui Dumnezeu ziua veselă şi nouă a învierii Fiului său!

4/9

+ DUMINICA a 23-a de peste an

Ez 33,7-9; Ps 94; Rom 13,8-10; Mt 18,15-20

„Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor” (Mt 18,20)

Cât este de frumoasă această promisiune! Nu trebuie să fim numeroşi pentru a ne bucura de prezenţa şi de iubirea lui Isus. Unde două persoane sunt unite în numele său, adică prin iubirea sa, acolo este prezent însuşi Isus: acolo el poate acţiona şi dărui binecuvântarea sa. Eram numai patru la sfânta Liturghie într-o zi de lucru: cineva se mira că eu eram mulţumit, deşi erau aşa de puţini: eram mulţumit de prezenţa lui Isus.

5/9

Luni din săptămâna a 23-a de peste an

Col 1,24;2,3; Ps 61; Lc 6,6-11

„Este îngăduit în zi de sâmbătă... a salva o viaţă, sau a o pierde?” (Lc 6,9)

Sâmbăta este ziua lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate decât să se bucure dacă în ziua sa noi iubim, dacă în acea zi facem ceea ce face el: el este acela care dă viaţa! Vom face în aşa fel ca ziua Domnului să fie întotdeauna timp dedicat lui şi iubirii pe care el o are pentru cei mici şi suferinzi. Nu vom face din ea numai o zi de odihnă şi distracţie, ci mai ales o zi de iubire.

6/9

Marţi din săptămâna a 23-a de peste an

Col 2,6-15; Ps 144; Lc 6,12-19

„Fiţi cu băgare de seamă, ca nimeni să nu vă fure minţile” (Col 2,8)

Isus ne-a recomandat aşa de mult să fim vigilenţi în faţa aceluia care, prin înşelăciune, vrea să ne facă să credem că vorbeşte în numele lui Dumnezeu. Şi apostolii continuă acest îndemn. Şi episcopii şi parohii noştri sunt atenţi faţă de acest pericol. Într-adevăr sunt mulţi cei care răspândesc credinţe străine de evanghelie, credinţe care ne lipsesc de Duhul Sfânt şi cu timpul distrug raporturile noastre şi deci întreaga societate.

7/9

Miercuri din săptămâna a 23-a de peste an

Col 3,1-11; Ps 144; Lc 6,20-26

„Dacă, aşadar, aţi înviat împreună cu Cristos, râvniţi la lucrurile de sus” (Col 3,1)

Auzim aceste cuvinte la Paşti, dar este bine să le ascultăm din nou. Căutăm într-adevăr lucrurile de sus? Ne preocupăm să ajungem la scopul nostru, paradisul? Dacă acest lucru nu se întâmplă, putem să ne îndoim că am înviat împreună cu Cristos. A învia înseamnă a trăi o existenţă nouă, nu din această lume: l-am întâlnit pe Isus viu, caut să rămân unit cu el şi hrănit de către el, pentru a trăi în orice moment orientat spre cer.

8/9

Joi din săptămâna a 23-a de peste an

Mih 5,2-5a (Rom 8,28-30); Ps 86; Mt 1,1-16.18-23

„Toate le îndreaptă spre binele celor care îl iubesc pe el” (Rom 8,28)

Astăzi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru naşterea mamei noastre, sfânta Fecioară Maria. Ea ştia acest mare adevăr: „Toate se îndreaptă spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu”. Cine îl iubeşte pe Dumnezeu ştie, într-adevăr, că nici un eveniment nu scapă mâinilor sale. De multe ori Maria a avut ocazia să se încredinţeze providenţei Tatălui. Noi învăţăm de la ea şi nu ne descurajăm în suferinţe: Dumnezeu ştie pentru ce permite să avem o cruce adevărată de purtat.

9/9

Vineri din săptămâna a 23-a de peste an

1Tim 1,1-2.12-14; Ps 15; Lc 6,39-42

„Poate oare un orb să-l conducă pe un alt orb?” (Lc 6,39)

La această întrebare răspundem un nu hotărât. Şi totuşi ne facem învăţători ai fraţilor noştri, precum şi a fiilor noştri, fără a ne îngriji să umblăm în lumină. Isus este adevărata lumină a vieţii, el este lumina pentru drumul care duce la Tatăl, pentru drumul care duce la iubirea adevărată, la bucuria care durează. Dăm sfaturi nepotrivite când nu facem referinţă la el. Isus este singurul „neorb”, singurul care ne poate conduce: voi fi aproape de cel care merge cu el.

10/9

Sâmbătă din săptămâna a 23-a de peste an

1Tim 1,15-17; Ps 112; Lc 6,43-49

„Fiecare pom se cunoaşte după fructele sale” (Lc 6,44)

Este o mică parabolă a lui Isus. Prin parabolele sale, Isus vrea să devină cunoscut şi să ne ajute să-l primim. Rodul vieţii unui ucenic este fără îndoială cunoaşterea Domnului. Rodul bun pe care un ucenic îl produce este faptul că el ne apropie de Isus şi deci de mântuire!

11/9

+ DUMINICA a 24-a de peste an

Sir 27,33-28,9; Ps 102; Rom 14,7-9; Mt 18,21-35

„Cuprins de milă, stăpânul acelui slujitor... şi i-a iertat şi datoria” (Mt 18,27)

Această parabolă produce un dublu rezultat: mai întâi mângâierea de a şti că Dumnezeu, asemenea acelui stăpân, este capabil să ierte totul, ca răspuns al rugăciunii noastre; apoi recomandarea că şi noi trebuie să iertăm fraţilor noştri. Am fost iertaţi? Nimic nu este mai frumos şi mai liniştitor decât să facem şi noi ceea ce face Dumnezeu.

12/9

Luni din săptămâna a 24-a de peste an

1Tim 2,1-8; Ps 27; Lc 7,1-10

„Isus a mers împreună cu ei” (Lc 7,6)

Isuse, ai pornit la drum cu cei care îţi cereau o minune. Porneşte la drum şi cu mine, cu familia mea: avem nevoie şi noi de o intervenţie a ta, fie pentru a vindeca vreo boală, fie pentru a însănătoşi raporturile noastre dificile şi bolnave, poate întrerupte de obstacolul vreunui păcat. Isuse, vino în casa mea!

13/9

Marţi din săptămâna a 24-a de peste an

Ef 4,1-7.11-13; Ps 36; In 10,11-16

„Nu plânge” (Lc 7,13)

Mama, al cărui fiu a murit, plânge. În suferinţa ei cine o poate mângâia? Dar Isus îi spune tocmai ei: „Nu plânge, eu sunt aproape de tine”. Astfel repetă Isus celor care astăzi plâng moartea unui fiu: dacă vor căuta acei medii pentru a mai vorbi cu cel mort vor fi înşelaţi; însă vor fi mângâiaţi, când vor vorbi cu Isus, în ale cărui mâini se află sufletul răposatului lor drag.

14/9

Miercuri din săptămâna a 24-a de peste an

Num 21,4-9 (Fil 2,6-11); Ps 77; In 3,13-17

„În numele lui Isus, toată făptura să-şi plece genunchiul” (Fil 2,10)

Privim la crucea ta, Isuse: pe ea ai trăit plinătatea iubirii tale. Acolo l-ai iubit pe Tatăl, acolo i-ai iubit pe oameni, acolo m-ai iubit pe mine. Locul iubirii tale celei mai mari şi mai vizibile este crucea. În faţa crucii tale ne plecăm genunchiul pentru a te adora, a-ţi mulţumi şi a-ţi spune: dacă vrei ca şi eu să particip la crucea ta, iată-mă. Îţi cer numai să-mi dai puterea.

15/9

Joi din săptămâna a 24-a de peste an

Evr 5,7-9; Ps 70; In 19,25-27 (Lc 2,33-35)

„Femeie, iată-l pe fiul tău” (In 19,26)

Marie, mama lui Isus răstignit, ascultăm împreună cu tine ceea ce el ţi-a spus de pe cruce. Acolo el ţi-a vorbit despre ucenic şi, pentru că te iubea, ţi-a încredinţat o nouă misiune. Acum tu îl priveşti pe ucenicul lui Isus, pe orice ucenic, cu aceeaşi privire de iubire cu care îl priveai pe Isus. Îţi mulţumesc, pentru că ai ascultat şi asculţi încă de el, şi astfel eu mă bucur că te am ca mamă în casa mea.

16/9

Vineri din săptămâna a 24-a de peste an

Rom 5,1-5; Ps 33; Mt 10,17-22

„Rădăcina tuturor relelor este pofta de bani” (1Tim 6,10)

Aceste cuvinte, spuse de Sfântul Paul, ar putea fi repetate astăzi fără posibilitatea dezminţirilor. Câte rele sunt provocate de dorinţa de îmbogăţire! Cine nu-şi dă seama de aceasta? Şi atunci de ce continui să acorzi atâta importanţă banului? De ce continui să-l strângi? De ce nu-l întrebuinţezi pentru cel care nu are ce să mănânce?

17/9

Sâmbătă din săptămâna a 24-a de peste an

1Tim 6,13-16; Ps 99; Lc 8,4-15

„Din toate cetăţile lume multă alerga spre el” (Lc 8,4)

Din toate cetăţile! E ca şi cum ar spune că orice om, de orice provenienţă culturală sau religioasă, descoperă că propria viaţă nu este completă atâta timp cât îi lipseşte Isus. Şi eu mă simt realizat când sunt cu Isus. El îmi dă acea lumină care poate să mă însoţească până în veşnicie.

18/9

+ DUMINICA a 25-a de peste an

Is 55,6-9; Ps 144; Fil 1,20c-24.27a; Mt 20,1-16a

„I-a trimis în via sa” (Mt 20,1)

Încă o parabolă: Isus vrea să ne spună cine este el. Via este poporul lui Dumnezeu. Toţi aceia care răspund chemării sale de a colabora cu el primesc drept răsplată acelaşi dar, cel mai mare: Tatăl nu poate da mai mult şi nu poate da mai puţin. Toţi îl primesc pe Isus! El este răsplata care dă semnificaţie şi conţinut deplin vieţii omului, vieţii mele.

19/9

Luni din săptămâna a 25-a de peste an

Esd 1,1-6; Ps 125; Lc 8,16-18

„Celui care are i se va mai da” (Lc 8,18)

Isuse, eu am un pic de iubire faţă de tine; tu îmi vei mai da, pentru ca viaţa mea să devină reflectare a vieţii tale. Am puţină credinţă; tu îmi vei mai da, pentru ca să fie statornică. Doresc ca tu să fii cunoscut de către mulţi: tu mă vei face părtaş la patima ta, pentru ca lucrul acesta să se întâmple. Mă vei face să stau la picioarele crucii tale, pentru a contribui la mântuirea lumii.

20/9

Marţi din săptămâna a 25-a de peste an

Rom 8,31b-39; Ps 115; In 12,24-26

„Lăsaţi-i să lucreze la templul lui Dumnezeu” (Esd 6,7)

Un rege păgân, Darius, vrea ca templul lui Dumnezeu să fie reconstruit. Chiar şi el ascultă de Dumnezeul cel viu. Nu numai cei credincioşi pot deveni instrument al slavei lui Dumnezeu şi al iubirii sale faţă de popoare. Să avem aşadar inima deschisă faţă de orice persoană: Dumnezeu ne poate iubi prin cineva din partea căruia nici nu ne aşteptăm.

21/9

Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an

Ef 4,1-7.11-13; Ps 18; Mt 9,9-13

„Un singur Dumnezeu, Tată al tuturor” (Ef 4,6)

Avem cu toţii un singur Tată: acest adevăr este fundamental în credinţa noastră, un adevăr pe care se bazează posibilitatea păcii între popoare şi a iubirii faţă de toţi oamenii, mici, bolnavi şi păcătoşi. Această credinţă ne este transmisă de către toţi apostolii prin expresii diferite, dar cu aceeaşi siguranţă. Sfântul Matei a făcut în mod deosebit această experienţă, dat fiind faptul că era vameş: într-adevăr, nimeni nu s-ar fi gândit că ar putea să devină un apostol al lui Isus.

22/9

Joi din săptămâna a 25-a de peste an

Ag 1,1-8; Ps 149; Lc 9,7-9

„Construiţi casa lui Dumnezeu” (Ag 1,8)

Casa lui Dumnezeu este în mijlocul caselor oamenilor şi este foarte importantă. Ea este semnul că Dumnezeu este prezent şi este locul unde oamenii se simt primiţi, unde ştiu că formează o singură familie. Unde lipseşte casa lui Dumnezeu, oamenii se simt străini unii faţă de alţii. Este frumos şi preţios să colaborezi la construirea şi la menţinerea în ordine a casei lui Dumnezeu!

23/9

Vineri din săptămâna a 25-a de peste an

Prov 21,1-6.10-13; Ps 118; Lc 8,19-21

„Fiind acolo şi ucenicii săi” (Lc 9,18)

Mulţi creştini îl cinstesc pe sfântul Pio, numit de obicei Padre Pio: un sfânt iubit, pentru că în el a fost recunoscută prezenţa Duhului Domnului Isus. Era cuprins de compasiune faţă de cei suferinzi, era atent în ceea ce priveşte ascultarea faţă de Tatăl, vedea în primul rând păcatul ca răul cel mai mare de care omul trebuie să fie eliberat.

Despre el putem să spunem: un ucenic care era cu Isus!

24/9

Sâmbătă din săptămâna a 25-a de peste an

Zah 2,1-5.10-11a; Ps Ier 31,10-13; Lc 9,43b-45

„Toată lumea se minuna de tot ce făcea” (Lc 9,43)

Isus uimeşte. Dar el nu face mare caz de admiraţia pe care i-o arată oamenii: ei admiră semnele prin care se manifestă, dar sunt gata să-l lase numai când începe să urce spre calvar, când se oferă pentru ei să pătimească şi să moară. Însă acesta este momentul în care el doreşte să fie urmat.

25/9

+ DUMINICA a 26-a de peste an

Ez 18,25-28; Ps 24; Fil 2,1-11 (Fil 2,1-5); Mt 21,28-32

„Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea” (Mt 21,28)

Iată ce cere Dumnezeu de la fiii săi. Cine este într-adevăr fiul lui Dumnezeu vrea să colaboreze cu el: este interesul fiilor ca lucrurile Tatălui să ajungă la bun sfârşit! Există fii care spun nu Tatălui lor, lui Dumnezeu.

Cine spune propriul nu, dar apoi se căieşte şi se oferă să se ostenească pentru el, este şi mai bun decât acela care spune da, dezminţindu-l apoi prin fapte.

26/9

Luni din săptămâna a 26-a de peste an

Zah 8,1-8; Ps 101; Lc 9,46-50

„Cine nu este împotriva voastră este cu voi” (Lc 9,50)

A fi ucenici ai lui Isus este o misiune dificilă: cere o luptă continuă cu sine însuşi, pentru a ajunge la modurile de gândire ale Învăţătorului. Ucenicii se gândeau la un rol de măreţie între ei şi de exclusivitate faţă de alţii. Isus îi corijează: între ei este mai mare acela care ştie să slujească, iar ei trebuie să aibă stimă şi faţă de acela care, în afara comunităţii, invocă numele său.

27/9

Marţi din săptămâna a 26-a de peste an

1Cor 1,26-31; Ps 111; Mt 25,31-46

„S-a întors şi i-a dojenit cu asprime” (Lc 9,55)

Încă o mustrare pentru ucenici. Cine nu-l primeşte pe Isus astăzi, nu este condamnat, este posibil să-l primească mâine.

Dă-ne, Doamne Isuse, răbdarea ta şi iubirea ta chiar şi pentru cel care te refuză şi refuzându-te, dispreţuieşte oboseala pe care o suportăm pentru a te urma.

28/9

Miercuri din săptămâna a 26-a de peste an

Neh 2,1-8; Ps 136; Lc 9,57-62

„Tu du-te şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu” (Lc 9,60)

Cine vrea să fie al lui Isus trebuie să aibă un singur interes: împărăţia lui Dumnezeu. Nimic nu poate să fie mai important decât aceasta, nici chiar cele mai sfinte afecţiuni familiare. Împărăţia lui Dumnezeu este bine pentru toţi, chiar şi pentru cei dragi ai noştri. Împărăţia lui Dumnezeu este Isus în mijlocul nostru: el ne face fii şi fraţi şi astfel încetăm de a fi funcţionari sau soldaţi ai vreunei împărăţii pământeşti.

29/9

Joi din săptămâna a 26-a de peste an

Dan 7,9-10.13-14 (Ap 12,7-12a); Ps 137; In 1,47-51

„Veţi vedea... pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului” (In 1,51)

Lui Natanael Isus îi răspunde vorbind despre îngerii lui Dumnezeu.

Astăzi îi sărbătorim pe trei mai mari, mulţumindu-le. De fapt ei îndeplinesc pentru noi importanta slujire de a ne anunţa venirea, prezenţa, unicitatea Fiului lui Dumnezeu. Într-adevăr ei „ei urcă şi coboară peste Fiul Omului”. Ne ajută să-l primim pe Isus ca Domn, ca medic, ca unic Mântuitor. Numele lor exprimă mesajul lor: Nimeni nu este ca Dumnezeu, Dumnezeu este puternic, Dumnezeu vindecă.

30/9

Vineri din săptămâna a 26-a de peste an

2Tim 3,14-17; Ps 18; Mt 13,47-52

„Cine vă dispreţuieşte pe voi pe mine mă dispreţuieşte” (Lc 10,16)

Isus ştie şi să mustre. El este bun, dar bunătatea sa nu este bonomie: bunătatea sa este iubire, iar iubirea nu cruţă mustrarea faţă de cel care se îndreaptă sau rămâne pe căi periculoase pentru viaţa sa. Şi ucenicii săi vor mustra, şi pentru aceasta nimeni nu va trebui să-i dispreţuiască, pentru că ei au fost trimişi de către el: a-i dispreţui înseamnă a-l dispreţui pe el.