2010

1/12
"Isus, suindu?se pe munte, s?a asezat acolo" (Mt 15,29)
Pentru evrei, "muntele" nu este o oarecare configuratie naturala: este un "mister", adica un ceva, care arata si totodata ascunde o realitate divina. Pe munte Dumnezeu vorbeste, Dumnezeu se reveleaza: iata misterul muntelui,
"Isus, sunindu?se pe munte, s?a asezat acolo": în acea zi pe munte Isus a revelat multimii care îl cauta chipul lui Dumnezeu: Dumnezeu este Tatal care ne iubeste, ne vindeca, ne mângâie; acesta este ospatul de bucurie vesnica pe care îl pregateste pentru noi!

2/12
"Oricine aude... se va asemana cu un om întelept" (Mt 7,24)
Cine nu asculta claxonul unui autovehicul poate sfârsi rau, cine nu asculta vocea lui Dumnezeu...
Ascultându?l pe Dumnezeu primesc lumina pentru prezent, trecut si viitor, primesc raspuns la întrebarile mele, primesc orientare pentru a evita ceea ce mi?ar ruina viata, primesc întelepciune pentru a o realiza pe deplin, primesc bucurie pentru propria mea devenire, dar si pentru altii, primesc mângâiere în încercari; primesc o semnificatie chiar si în suferinta mea si moartea mea.

3/12
"Ochii celor orbi, eliberati de umbra si întuneric, vor vedea" Is 29,18
Este o profetie a lui Mesia: poporul evreu o cunostea. Isus a împlinit?o: în timpul vietii sale pamântesti, de fapt, a deschis ochii catre ceruri. Chiar si ca înviat Isus continua sa opereze acest "semn": sa ne gândim la sfântul Paul, la atâtia frati care, luminati de darul credintei, au început o viata noua...
Isuse, îti multumesc pentru ca mi?ai deschis si mie ochii, chiar fiind eu cel mai nesemnificativ dintre fiii tai. Am vazut si eu ca tu esti viu si ca este adevarat cuvântul tau!

4/12
"Vazând multimile, lui Isus i s?a facut mila" (Mt 9,36)
Vazând multimile, obosite si ajunse ca oi fara pastor, Isus simte compasiune pentru ele deoarece în el însasi "inima" Tatalui este cea care simte compasiune pentru omenirea întreaga. Tocmai pentru aceasta iubire a sa mistuitoare Tatal l?a trimis pe Isus, ca lumina si calauza sigura pentru toti fiii sai.

5/12
"Tot copacul care nu va face rod bun va fi taiat si aruncat în foc" (Mt 3,10)
Cine îmi spune ca nu sunt printre acestia? Nu pot desigur sa ma încred în judecata mea cu privire la mine însumi, pentru ca eu nu vad clar si drept ca Domnul. Dar atunci sa ramân în îndoiala si în teama? Nu, calea sigura este a?l primi pe Isus si a ma abandona cu umilinta în bratele lui: Isuse, tu vezi saracia mea; ajuta?ma sa ramân unit cu tine si sa ma las calauzit de tine, astfel tu vei aduce rod în viata mea!

6/12
"Nu va temeti; iata Dumnezeul vostru" (Is 35,4)
Descoperirea cea mai frumoasa din viata este aceea de a fi iubiti de Domnul: prima data când ne dam seama de aceasta este un har care ne schimba viata, care ne face sa trecem de la teama la încredere si la pace. Si, în fiecare întâlnire cu el în sacramentul Marturisirii, Isus anuleaza din nou teama noastra, ne reda viata cu lumina glorioasa a pacii sale, izvorâta pentru totdeauna din crucea sa.

7/12
"Tatal vostru din ceruri nu vrea sa se piarda vreunul dintre acestia mici"
(Mt 18,14)
Privind la Tatal nu putem decât sa învatam si sa primim iubire: acea iubire care l?a facut sa creeze omul pentru a?i da viata si apoi sa?l ofere pe Fiul sau unic pentru a?l mântui.
Cât este de frumos sa fim fii ai Tatalui ceresc si sa fim iubire pentru fiecare om!

8/12
"Ai aflat har la Dumnezeu" (Lc 1,30)
Astazi îi multumim Tatalui pentru ca te?a purificat, o Marie, pentru ca te?a ferit de influenta orgoliului lui Adam.
Tu, supunându?i?te, ai pastrat puritatea inimii tale si astfel îi dai slava. De aceea, noi te onoram si îti cerem sa ne ajuti ca sa regasim umilinta si ascultarea iubitoare fata de Dumnezeu!

9/12
"Tu te vei bucura în Domnul" (Is 41,16)
Este promisiunea pentru saracii care se încred în Dumnezeu. El asculta strigatul suferintei, chiar si când aceasta dureaza îndelung. Nu trebuie sa disperam, niciodata sa ne gândim ca Dumnezeu ne?a uitat. El pregateste pentru noi o bucurie mai mare decât aceea pe care reusim sa o imaginam!

10/12
"A venit Fiul Omului... prietenul pacatosilor" (Mt 11,19)
Îti multumesc, Isuse, ca ai aratat mereu iubire si grija paterna pentru pacatosi! De aceea, si eu ma apropii întotdeauna de tine cu încredere; de aceea, când am ocazia, te propun cu bucurie, ca adevaratul prieten si salvator, aceluia care, din cauza pacatelor proprii, se gaseste într?o situatie de mizerie: si el s?a nascut din inima Tatalui, tu îl iubesti! Îti multumim, Isuse, ca vii, înca, de buna voie, printre noi, pacatosii!

11/12
"Cuvântul lui ardea ca o faclie" (Sir 48,1)
Isus, care îl iubea pe Tatal, a recunoscut, cu usurinta, ca întoarcerea lui Ilie, vestita de profeti pentru timpul lui Mesia, se împlinise în Ioan Botezatorul, plin de spirit profetic. Cultivând un raport simplu si continuu cu Tatal nostru ceresc si cu Isus, si noi vom ajunge, aproape fara sa ne dam seama, la o cunoastere spirituala a Scripturii si vom sti sa extragem din ea viata, mângâiere, tarie, întelepciune.

12/12
"Cel mai mic în împaratia cerurilor este mai mare decât el" (Mt 11,11)
Cel mai mic în împaratia cerurilor, spune Isus, este mai mare decât Ioan Botezatorul.
Aceasta nu o spune pentru a?l dispretui pe Ioan Botezatorul, ci pentru a revela marea demnitate pe care el (Isus) o da celui care, urmând calea pregatita de Ioan Botezatorul, îl primeste pe Isus ca Mântuitor. Cine îl primeste pe Isus devine un tot cu el care este Fiul lui Dumnezeu, devine fiu în Fiul: se regaseste deci în împaratia cerurilor, pentru ca în inima sa domneste Tatal.

13/12
"Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui" (Num 24,2)
Duhul Sfânt pune pe buzele unui strain, Balaam, o lauda a poporului lui Israel si o profetie a venirii lui Mesia: "O stea rasare din Iacob, un sceptru de domnie se ridica din Israel". Acest fapt ne vorbeste despre atotputernicia si libertatea Dumnezeului nostru: el se poate folosi de oricine pentru a face sa ajunga la noi cuvântul sau! Sa fim deci umili si atenti în fata oricarui om: Dumnezeul meu îmi poate vorbi prin el.

14/12
"Nu v?ati cait si nu ati dat crezare" (Mt 21,32)
Cu amaraciune Isus trebuie sa?i certe pe cei care nu au luat în serios invitatia lui Ioan Botezatorul.
Este un repros care atinge si orgoliul meu: de câte ori ascult invitatiile de a schimba câte o atitudine si nu fac nimic, las sa treaca fiecare cuvânt, chiar daca recunosc ca este de la Domnul si ma regasesc în fiecare an la fel ca în anul precedent!

15/12
"Isus le?a daruit vederea multor orbi" (Lc 7,21)
A da vederea celor orbi era una dintre lucrarile pe care profetii Israelului le atribuiau lui Mesia, pe care Dumnezeu urma sa?l trimita. Cine, din popor, cunostea Scriptura si o primea cu umilinta si puritatea inimii, putea cu usurinta sa recunoasca în Isus pe trimisul lui Dumnezeu.
Sa citim si noi cu iubire Sfânta Scriptura, sa o meditam, sa încercam sa?i traim învataturile: ne vom gasi porniti pe un drum minunat de cunoastere a Domnului nostru Isus.

16/12
"Barbatul tau este creatorul tau" (Is 54,5)
Nu doar noi, crestinii, si fratii nostri mai mari, evreii, ci si cei care apartin de o alta religie cred ca Dumnezeu este creator. Însa numai în Vechiul Testament, patrimoniu comun cu evreii, si în evanghelie se gasesc expresii atât de puternice si... "scandaloase" pentru a exprima iubirea pe care Dumnezeu o nutreste pentru creaturile sale: mire, Tata.
Îti multumesc, Dumnezeul meu, ca m?ai creat pentru a revarsa asupra mea iubirea ta întrupata în Isus!

17/12
"... din care s?a nascut Isus, care se numeste Cristos" (Mt 1,16)
Astazi sfântul Matei ne face sa ascultam genealogia lui Isus. Ne spune astfel ca Isus este om adevarat, venit în lume ca noi, purtând asupra sa mostenirea multor pacatosi. El este "Isus", adica Mântuitor; este chemat "Cristos", pentru ca este cel consacrat de Dumnezeu: cu venirea sa el sanctifica omenirea si ne mântuieste de povara pacatului, povara de care nimeni altcineva nu ar putea sa ne elibereze.

18/12
"În zilele lui, regatul lui Iuda va fi mântuit" (Ier 23,6)
Este una dintre profetiile mesianice, care rasuna într?un timp de mari suferinte pentru poporul lui Dumnezeu. Iuda este unul dintre cele douasprezece triburi care trebuie sa dea regele care va domni în veci. Când va veni "bobul cel bun", atunci ne vom putea bucura de mântuire. Acesta este Isus, acel Isus pe care acum înca îl asteptam, dupa ce am gustat deja prezenta sa. Sa?l asteptam, pentru ca înca nu am primit totul!

19/12
"Iosif a voit s?o lase în ascuns" (Mt 1,19)
Maria si Iosif sunt persoanele pe care le vedem mai prezente pe scenele care ne sunt oferite de evanghelie în aceste zile; sa ne oprim sa îi privim cu ochii inimii noastre: ei ne sunt în mod particular dragi, ne va fi placut sa învatam de la ei!
Maria si Iosif nu pun nimic mai presus de Tatal si de vointa sa sfânta: o cauta cu puritatea inimii, chiar si cu pretul de a suferi pentru ea. Tatal îi vede si îi premiaza, intervenind cu tarie în viata sa, daruindu?le pacea.

20/12
"Domnul este cu tine" (Lc 1,28)
Uneori mi se întâmpla si mie sa salut pe cineva cu aceste cuvinte: "Domnul este cu tine!"
Se întâmpla, de obicei, când am în fata mea un frate suferind sau pe punctul de a desfasura un serviciu mai deosebit.
Cred ca Isus, în bunatatea sa, primeste ca o rugaciune si salutul meu si ma asculta.

21/12
"Aud glasul celui drag" (Ct 2,8)
Misterul Craciunului este misterul Dumnezeului nostru care vine în mijlocul nostru, ca unul dintre noi, ca sa ramâna mereu cu noi pentru a ne iubi, pentru a ne mântui.
Duhule Sfinte, pastreaza pe fiecare dintre noi si toata Biserica într?un climat de rugaciune ca sa?l putem recunoaste pe Isus în urmatoarea lui venire: vom avea adevarata bucurie a Craciunului!

22/12
"A sprijinit pe slujitorul sau Israel" (Lc 1,54)
Caracteristica Dumnezeului nostru este de a fi un Dumnezeu care vrea sa ajute omenirea si sa facem totul pentru a o salva. Înca de la început promite interventia lui salvifica lui Abraham si poporului lui Israel, apoi, pentru a realiza aceasta promisiune în favoarea tuturor oamenilor, se face chiar si om; nu doar: ajunge de?a dreptul sa se lase rastignit pentru a învinge moartea.
Domnul meu, ce puteai sa faci mai mult pentru a ma ajuta?

23/12
"Vorbea binecuvântând pe Dumnezeu" (Lc 1,64)
A?l binecuvânta pe Domnul, a?i multumi, a?l lauda: aceasta ar trebui sa fie atitudinea mea mereu. În particular în aceste zile în care contemplu Întruparea Fiului lui Dumnezeu, voi încerca sa ma aseman cu Zaharia care "vorbea binecuvântându?l pe Dumnezeu". Daca ma gândesc, de câte ori si eu pot sa?i multumesc Domnului conversând zilnic cu persoanele pe care le întâlnesc!

24/12
"Ne?a cercetat ca un soare ce rasare din înaltime" (Lc 1,78)
Zaharia îi multumeste lui Dumnezeu si îl binecuvânteaza pentru nasterea fiului sau Ioan. În aceasta rugaciune a sa este inspirat sa?l vesteasca pe acela pe care Ioan va trebui sa?l arate prezent în lume: "soarele" care coboara din cer! Isus este "soarele" care lumineaza, încalzeste, da viata si bucura universul întreg.

25/12
"Cuvântul s?a facut trup si a locuit între noi" (In 1,14)
Cuvântul, altfel spus Cuvântul lui Dumnezeu, a devenit om. Dumnezeu nu ne vorbeste cu cuvinte, ci cu viata unui om care întrupeaza toata iubirea Tatalui!
Isuse, vino: când tu esti cu mine stiu ca sunt iubit de Dumnezeu si nu mai am nevoie de nimic altceva. Când tu esti cu noi, suntem în comuniune cu unii cu altii si viata noastra este plina!

26/12
"În inimile voastre sa domneasca pacea lui Cristos" (Col 3,15)
Multe persoane se plâng de faptul ca familia lor a devenit un hotel sau o închisoare. Ce s?a întâmplat? Nu s?a dat atentie pastrarii în casa a prezentei lui Isus, adevarata pace. Sotul si sotia nu s?au ajutat si nu i?au ajutat pe fii sa cultive prietenia cu Isus. Fara el creste egoismul care cauta sa exploateze calitatile bune ale altuia; cu el, în schimb, se naste umilinta si atentia reciproca.

27/12
"Împartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul sau Isus Cristos" (1In 1,3)
Comuniunea pe care o traim între noi, crestinii, nu este "comunitate" de interese si de intentii care exista între membrii unui club sau ai unei asociatii, ci este acea comuniune lucrare a lui Dumnezeu.
Este unitatea pe care Isus însusi a cerut?o Tatalui pentru noi: "Dupa cum tu, Tata, esti în mine, la fel sa fie si ei în noi una". Comuniunea noastra este unitatea realizata de Duhul Sfânt care ne tine pe toti uniti în Tatal si în Isus.

28/12
"Dumnezeu este lumina si în el nu este întuneric" (1In 1,5)
Tocmai în timpul Craciunului celebram Sarbatoarea Pruncilor Nevinovati.
Da, Doamne Isuse: tu întotdeauna vii în lume ca lumina; si în lume gasesti dusmanul tau, dusmanul omului, tatal întunericului si al minciunii.
Sângele tau pretios, Doamne Isuse, în care si micii prunci nevinovati, martiri, au fost victoriosi, sa ne ocroteasca mereu si sa ne faca sa fim marturisitori ai luminii tale!

29/12
"Duhul Sfânt era asupra lui" (Lc 2,25)
Duhul Sfânt nu este numai pentru profeti sau pentru cei drepti din Israel, iar Simeon, despre care vorbeste evanghelia de astazi, era unul dintre acestia.
Duhul Sfânt este darul pe care Isus îl face tuturor celor care îl primesc, care cred în el încercând sa i se supuna.
Si noi, asadar, care suntem ai lui Isus, putem sa avem aceasta umila, dar sigura încredere: Duhul Sfânt este cu noi; el ne calauzeste, ne sustine, ne aminteste cuvintele lui Isus.

30/12
"Cuvântul lui Dumnezeu ramâne în voi" (1In 2,14)
Este o lauda iesita din gura apostolului preaiubit al Domnului, pentru voi, tinerii: "Cuvântul lui Dumnezeu locuieste în voi!". Acest cuvânt, aceasta învatatura a lui Isus, pastrata de voi în inima si traita cu iubire, chiar si cu pretul unei lupte interioare, acestea sunt cele care va fac victoriosi, senini si puternici în a?l vesti pe Isus Mântuitorul! Biserica, Maica voastra, care va iubeste cu însasi iubirea lui Isus, va multumeste!

31/12
"A venit la ai sai si ai sai nu l?au primit" (In 1,11)
Se încheie astazi un an al istoriei noastre: un an în care am încercat sa?l primim pe Isus prin atentia fata de cuvântul sau si supunerea fata de învataturile sale.
Îi multumim pentru ca ne?a însotit zi de zi si a dat vietii noastre o semnificatie care trece dincolo de cea aparenta: ea a fost recipient al iubirii lui Dumnezeu, dar al sau pentru fiecare persoana întâlnita!