1/1

A 8-a zi din octava Crăciunului (1 ianuarie)

Num 6,22-27; Ps 66; Gal 4,4-7; Lc 2,16-21

„Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea” (Num 6,26)

Este binecuvântarea pe care Aron o dădea la ceasul jertfei. Dumnezeu se angajează astfel să-şi îndrepte privirea spre poporul său, aşa cum fac tatăl şi mama faţă de propriul fiu, cum priveşte mirele spre mireasa sa. Copilul, văzând părintele aproape, nu se mai teme de nimic. Să cerem aceasta Tatălui, prin mijlocirea Mamei Fiului său: să ne acorde harul de a trăi în toate zilele acestui nou an în comuniune cu el şi vom avea pace.

2/1

+ DUMINICA a 2-a după Crăciun

Sir 24,1-2.8-12; Ps 147; Ef 1,3-6.15-18; In 1,1-18 (1,1-5.9-14)

„A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit” (In 1,11)

Noi, creştinii, suntem cu toţii fii ai lui Dumnezeu prin meritul lui Isus şi prin darul botezului; dar ne întrebăm: îl primim cu adevărat pe Isus în inima noastră, rămânându-i aproape, ascultând de cuvântul său şi căutând să urmăm exemplul său? Sfinţii pe care îi amintim astăzi au făcut-o! Vino, Duhule Sfinte, pentru ca să reînnoieşti inima noastră!

3/1

3 ianuarie

1In 2,29-3,6; Ps 97; In 1,29-34

„Oricine rămâne în el, nu păcătuieşte” (1In 3,6)

Termenul a „rămâne” exprimă fidelitate, perseverenţă şi constanţă. A rămâne îndreptaţi spre Isus şi a ne pleca spre cuvântul său uneori este obositor, dar ne permite să trăim în lumina sa, ne face să evităm experienţa tristă a îndepărtării de Dumnezeu şi a întunericului ce urmează apoi.

Îţi mulţumim, Isuse, pentru că în tine este plinătatea vieţii! Îţi mulţumim pentru că, invocând dulcele tău nume, ne scapi de seducţia ispitelor.

4/1

4 ianuarie

1In 3,7-10; Ps 97; In 1,35-42

„Isus, întorcându-se şi văzându-i că merg după el, le-a zis: «Pe cine căutaţi?»” (In 1,38)

Ce caut în adâncul inimii mele? Desigur bucuria, pacea, iubirea adevărată. Unde pot să găsesc aceste realităţi? Un cuvânt al Domnului spune: „Caută bucuria în Domnul, va asculta dorinţele inimii tale”, şi un altul: „Numai în Dumnezeu îşi găseşte odihna sufletul meu”.

Îţi mulţumim, Părinte bun, pentru că ni l-ai trimis pe Fiul tău, pentru a ne face să-ţi cunoaştem inima şi pentru a ne da capacitatea de a trăi ca fii ai tăi!

5/1

5 ianuarie

1In 3,11-21; Ps 99; In 1,43-51

„Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte” (1In 3,14)

Apostolul Ioan ne aminteşte că, dacă nu iubim, suntem cufundaţi în umbra morţii şi că nici indiferenţa, nici faptul de a nu avea nimic împotriva nimănui nu ne eliberează de această soartă. Iubirea cu generozitate este singura cale pentru a intra în viaţă! A te lăsa iubit de Isus este primul pas pentru a învăţa să iubeşti.

6/1

+ EPIFANIA DOMNULUI

Is 60,1-6; Ps 71; Ef 3,2-3a.5-6; Mt 2,1-12

„Am venit să ne închinăm lui” (Mt 2,2)

Uneori, chinuiţi şi preocupaţi, intrăm într-o biserică. Dacă acolo, deasupra uşii, ar fi un înger care ne-ar întreba: „Ce ai venit să faci?”, ce frumos ar fi să-i putem răspunde: „Am venit să mă închin lui”... Şi încă mai frumos, să-i deschidem lui Isus caseta inimii noastre pentru a-i oferi tot ceea ce este înăuntru!

7/1

7 ianuarie

1In 3,22-4,6; Ps 2; Mt 4,12-17.23-25

„Faceţi pocăinţă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Mt 4,17)

Isus astăzi spune acest cuvânt pentru mine, pentru noi care ascultăm, acest cuvânt de mântuire. Când cred în Isus şi trăiesc cuvântul său, el domneşte în mine, mă face să mă bucur de iubirea sa gratuită şi de iertarea sa şi mă vindecă, mă face colaboratorul său.

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că eşti mereu prezent pentru noi în lume!

8/1

8 ianuarie

1In 4,7-10; Ps 71; Mc 6,34-44

„Dragostea este de la Dumnezeu” (1In 4,7)

Am ascultat povestirea vieţii multor misionari ucişi din cauza invidiei diavolului. În ei am putut vedea adevărata iubire care se naşte din inima lui Dumnezeu!

Îţi mulţumim, Isuse, pentru iubirea ta, împărtăşită atâtor fraţi şi surori care au urmat exemplul tău.

9/1

+ BOTEZUL DOMNULUI

Is 42,1-4.6-7; Ps 28; Fap 10,34-38; Mt 3,13-17

„El a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel şi venind asupra lui” (Mt 3,16)

Îţi mulţumim, Doamne Isuse, pentru că, prin umilirea ta la botezul în Iordan împreună cu păcătoşii, ne-ai deschis cerul, pentru ca astfel să putem fi copleşiţi de lumină şi de viaţă. Duhul Sfânt, coborând asupra ta, se răspândeşte şi intră şi în toţi cei care te urmează şi caută să rămână cu tine.

10/1

Luni din săptămâna 1 de peste an

Evr 1,1-6; Ps 96; Mc 1,14-20

„Lăsându-şi îndată mrejele, ei l-au urmat” (Mc 1,18)

Andrei şi Simon, fratele său, au răspuns în mod prompt la chemarea de a-l urma pe Isus. Acest răspuns prompt şi generos arată stima pe care o aveau faţă de Isus: pentru ochii lor a putea trăi cu o astfel de persoană trebuia să fie o adevărată bogăţie! Şi de aceea puteau lăsa lucrurile frumoase, bune şi utile ale acestei lumi.

11/1

Marţi din săptămâna 1 de peste an

Evr 2,5-12; Ps 8; Mc 1,21-28

„Ai pus toate lucrurile la picioarele lui” (Evr 2,8)

Aceste cuvinte îmi amintesc că, atunci când Isus s-a urcat pe tronul crucii, toate au fost puse la picioarele sale: lucruri, creaturi, puteri şi principate. Pot să mă gândesc că el, atunci când şi eu primesc suferinţa, pune toate lucrurile sub picioarele mele. Astfel nu mai sunt sclav al obiceiurilor vechi, nici oprimat de situaţii dureroase, ci şed, liber, pe tron alături de el.

12/1

Miercuri din săptămâna 1 de peste an

Evr 2,14-18; Ps 104; Mc 1,29-39

„S-a dus într-un loc retras, ca să se roage” (Mc 1,35)

Flori şi plante ne dau bucuria de a le privi şi de a le mirosi, umbra lor ne reface puterile, iar fructele lor ne satură. Pentru a putea da toate acestea, au nevoie de apă. Adevărata rugăciune este acea apă fără de care noi am fi asemenea plantelor care nu au culori sau forme pentru a delecta privirea, nici parfum pentru a desfăta, nici fructe pentru a sătura, nici frunze pentru a oferi odihnă şi adăpost. Rugându-ne, nu ne facem bine numai nouă, ci întregii omeniri. Rugăciunea lui Isus a transformat pustiul într-un loc plin de viaţă!

13/1

Joi din săptămâna 1 de peste an

Evr 3,7-14; Ps 94; Mc 1,40-45

„Încurajaţi-vă zi de zi unii pe alţii” (Evr 3,13)

Îmi dau seama în fiecare zi de slăbiciunile şi lipsurile mele spirituale şi-i mulţumesc Domnului că mă pune alături de fraţi; am nevoie să fiu ajutat şi îndemnat de ei pentru a merge spre viaţa veşnică, pentru a trăi în iubirea lui Isus şi a mă dărui lui.

14/1

Vineri din săptămâna 1 de peste an

Evr 4,1-5.11; Ps 77; Mc 2,1-12

„Isus le vestea cuvântul” (Mc 2,2)

Mulţi aleargă cu plăcere acolo unde se vorbeşte despre apariţii şi minuni. Şi totuşi Isus doar le anunţa cuvântul. Tocmai acolo, unde cuvântul este anunţat şi primit cu încredere şi iubire, se realizează minuni! Prima minune este convertirea inimii şi a vieţii.

15/1

Sâmbătă din săptămâna 1 de peste an

Evr 4,12-16; Ps 18; Mc 2,13-17

„În trecere, l-a văzut pe Levi şi i-a zis: «Urmează-mă!»” (Mc 2,14)

Urmându-l pe Isus, şi noi vom fi introduşi în viaţa sa veşnică. El, pentru a ne chema, nu priveşte la meritele noastre: poate alege numai păcătoşi!

Aşa s-a întâmplat şi cu mulţi sfinţi pe care Isus i-a ales pentru ca să-l slujească „pe munte” mijlocind pentru Biserica sa.

16/1

+ DUMINICA a 2-a de peste an

Is 49,3.5-6; Ps 39; 1Cor 1,1-3; In 1,29-34

„Eu am văzut că el este Fiul lui Dumnezeu” (In 1,34)

Mă aflam într-o situaţie penibilă de profundă neînţelegere cu un frate şi nu eram capabil să o rezolv: atunci am cerut ajutor lui Isus. Situaţia s-a înrăutăţit şi, când totul era pierdut din punct de vedere uman, am experimentat falimentul total ca o moarte. Dar invocaţia către Isus nu a fost zadarnică: după moarte, iată învierea! Faţă de acel frate s-a născut un raport mai adevărat şi mai sfânt. Astfel am văzut că într-adevăr Isus este Fiul lui Dumnezeu!

17/1

Luni din săptămâna a 2-a de peste an

Mih 6,6-8; Ps 15; Mt 19,16-26

„A învăţat ce este ascultarea din cele ce a pătimit” (Evr 5,8)

Şi pe Isus l-a costat ascultarea faţă de Tatăl. O ştim de când el, la vârsta de doisprezece ani, a „trebuit” să se întoarcă de la Ierusalim la Nazaret: ar fi rămas cu mai multă plăcere în templu! La Nazaret, până la treizeci de ani, a fost supus Mariei şi lui Iosif, prin care înţelegea voinţa Tatălui. S-a perfecţionat astfel în iubire pentru a fi gata de oferta totală pe cruce şi „a deveni cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el”.

18/1

Marţi din săptămâna a 2-a de peste an

Evr 6,10-20; Ps 110; Mc 2,23-28

„Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă!” (Mc 2,27)

În tradiţia creştină, sabatul ebraic a fost înlocuit cu duminica, ziua Domnului. În ea celebrăm şi amintim Învierea lui Isus. În această zi ne adunăm pentru sfânta Liturghie, ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi mâncăm trupul şi sângele Domnului. Deci să evităm ceea face din duminică doar o zi de recreare şi divertisment. Să cerem Tatălui să facă Biserica sa tot mai conştientă de această zi, pentru ca experienţa comuniunii fraterne să favorizeze o dorinţă tot mai vie a unităţii Bisericilor.

19/1

Miercuri din săptămâna a 2-a de peste an

Evr 7,1-3.15-17; Ps 109; Mc 3,1-6

„Numele lui înseamnă «rege al păcii»” (Evr 7,2)

Melchisedec este figura lui Isus, care a cerut pentru noi, şi a obţinut cu un preţ mare, darul unităţii şi al păcii. Timpul de rugăciune pe care-l trăim ne cheamă tocmai la această unitate, care, fiind căutată şi păstrată cu iubire fermă în familie, în parohie, la locul de muncă, ne permite să ne bucurăm de pace, pace în inimă şi între inimi.

Îţi mulţumim, Doamne Isuse, pentru acest dar preţios!

20/1

Joi din săptămâna a 2-a de peste an

Evr 7,25-8,6; Ps 39; Mc 3,7-12

„Mulţi oameni... au venit la el” (Mc 3,8)

Isuse, tu eşti speranţa mea, tu eşti singura mântuire pentru oameni. De tine nu am fost niciodată dezamăgit, tu mă cunoşti, tu îmi doreşti adevăratul bine, tu ştii să ne uneşti în mod profund. Tu ne aştepţi întotdeauna pentru a ne face bine! Îţi mulţumim, Doamne Isuse, pentru că eşti alături de noi!

21/1

Vineri din săptămâna a 2-a de peste an

Rom 8,31b-39; Ps 125; Mt 13,44-46

„Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu” (Evr 8,10)

Într-o zi un musulman m-a întrebat: „Ce îţi imaginezi când te gândeşti la Dumnezeu?” Am răspuns că îl văd ca o Persoană care mă iubeşte ca un tată, ba chiar, mult mai mult. Acest lucru putem să-l spunem despre Duhul Sfânt pe care Isus l-a revărsat în minţile noastre şi în inimile noastre şi care ne face să trăim un nou mod de comunicare cu Dumnezeu. Datorită lui devenim fii, atenţi pentru a realiza numai ceea ce doreşte Tatăl, şi fraţi între noi ca într-o mare familie.

22/1

Sâmbătă din săptămâna a 2-a de peste an

Evr 9,2-3.11-14; Ps 46; Mc 3,20-21

„Ai săi îşi ziceau: «Şi-a ieşit din minţi»” (Mc 3,21)

Uneori căutăm să facem evanghelia „chibzuită, moderată, echilibrată”. O limităm un pic aici şi... puţin acolo, astfel încât să o facem să stea în locuşorul pe care i l-am rezervat. Isus ne aminteşte că primirea cuvântului lui Dumnezeu cere iubire curajoasă şi nu temeri şi calcule, generozitate şi nu logică matematică. Cu alte cuvinte, suntem chemaţi la o viaţă extraordinară, chiar dacă în ochii lumii ea pare o nebunie.

23/1

+ DUMINICA a 3-a de peste an

Is 8,23b-9,3; Ps 26; 1Cor 1,10-13.17; Mt 4,12-23 (Mt 4,12-17)

„Aceştia, lăsându-şi mrejele, îndată au mers după el” (Mt 4,20)

Într-o familie, într-o parohie, într-o comunitate religioasă, în toată Biserica şi creştinătatea se naşte o unitate profundă de gândire şi de intenţii, dacă membrii lor sunt orientaţi întotdeauna spre Isus, pentru a asculta de el cu promptitudine şi cu iubire.

Vino, Duhule Sfinte, şi acţionează în noi cu putere, astăzi şi întotdeauna!

24/1

Luni din săptămâna a 3-a de peste an

Ef 3,8-12; Ps 88; In 10,11-16

„Cristos va veni a doua oară, pentru a duce la mântuire pe cei care îl aşteaptă” (Evr 9,28)

Isuse, unic mântuitor, îţi mulţumim că ai ispăşit prin jertfa ta pe cruce toate păcatele noastre; îţi mulţumim, pentru că mijloceşti pentru noi la Tatăl, pentru ca toţi creştinii să fie uniţi.

Te aşteptăm întotdeauna, Isuse înviat, pentru că fără tine nu putem aduce rod şi nu ajungem la ţintă.

25/1

Marţi din săptămâna a 3-a de peste an

Fap 22,3-16 (Fap 9,1-22); Ps 116; Mc 16,15-18

„Cine va refuza credinţa va fi osândit” (Mc 16,16)

Va fi condamnat, nu pentru că Domnul intervine pentru a-l părăsi, ci pentru că cel care nu crede în el, rămâne în întuneric şi în umbra morţii în care deja se află.

Îţi mulţumim, Isuse, pentru că ne-ai iubit atât de mult, încât ai venit în această lume şi ai murit, pentru ca să avem viaţă prin tine! Fă ca toţi cei care cred în tine să fie una, după cum tu eşti una cu Tatăl!

26/1

Miercuri din săptămâna a 3-a de peste an

2Tim 1,1-8 (Tit 1,1-5); Ps 88; Lc 22,24-30

„A ieşit semănătorul să semene” (Mc 4,3)

Să acordăm atenţie cuvântului lui Dumnezeu care este semănat în noi. Gândurile, preocupările şi atâtea aşteptări vor să sufoce acest cuvânt, aşa încât să nu aducă rod. Noi îl vom păstra şi-l vom repeta deseori. Vom vedea cum el se deschide şi ne va face să simţim parfumul său, slava sa şi viaţa veşnică pe care o poartă în sine.

27/1

Joi din săptămâna a 3-a de peste an

Evr 10,19-25; Ps 23; Mc 4,21-25

„Celui care are i se va mai da” (Mc 4,25)

Aceste cuvinte mă fac să-mi amintesc timpul în care am răspuns la chemarea lui Isus, dându-i încredere şi renunţând la toate: bani, relaţii şi siguranţe. A fost ca un salt în gol! Dar faptul că am avut încredere în el mi-a adus în schimb pacea, bucuria şi reînnoirea vieţii mele.

28/1

Vineri din săptămâna a 3-a de peste an

1Cor 2,1-10a; Ps 18; Mt 5,13-19

„Cel care trebuie să vină va sosi; el nu va întârzia” (Evr 10,37)

Acest verset este din profetul Isaia şi se referă la Mesia. Noi credem că Isus Cristos, mort, înviat şi aflat la dreapta Tatălui, va veni să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi. În acea zi vom fi printre aceia care îi vor ieşi în întâmpinare, recunoscându-l Eliberator şi Domn, sau printre cei care vor fugi din faţa lui?

Vino, Doamne Isuse, în inima mea, pentru ca eu să fiu gata încă de acum să recunosc trecerea ta!

29/1

Sâmbătă din săptămâna a 3-a de peste an

Evr 11,1-2.8-19; Ps Lc 1,69-75; Mc 4,35-41

„I-au spus: «Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?»” (Mc 4,38)

Isuse, cred că tu eşti Domnul cerului şi al pământului, care eşti prezent în viaţa mea şi a noastră de creştini! Vreau să cred aceasta chiar şi atunci când sunt în încercare, în dificultăţi grave, în întunericul ispitei. Tu nu mă părăseşti niciodată, tu, „adăpostul meu şi tăria mea, Dumnezeul meu în care mă încred”.

30/1

+ DUMINICA a 4-a de peste an

Sof 2,3;3,12-13; Ps 145; 1Cor 1,26-31; Mt 5,1-12a

„Fericiţi făcătorii de pace” (Mt 5,9)

Făcătorii de pace trăiesc urmându-l pe Duhul pe care Isus cel înviat l-a dăruit apostolilor. Este un duh care ne călăuzeşte spre împărtăşire, spre punerea la dispoziţia fraţilor a tot ceea ce ne aparţine, atât bunuri materiale, cât şi spirituale. Este un duh care nu ţine cont de răul primit, e duh de iertare, de milă, de bunăvoinţă. Cine îl primeşte va fi numit fiu al lui Dumnezeu, pentru că arată în orice situaţie iubirea Tatălui.

31/1

Luni din săptămâna a 4-a de peste an

Fil 4,4-9; Ps 33; Mt 18,1-5

„Prin credinţa lor, au obţinut ceea ce le-a promis” (Evr 11,33)

Îţi mulţumesc, Tată, pentru darul credinţei în Isus şi în tine: când o practic, simt că tu eşti viu şi eşti tată fidel şi bun! Ori de câte ori, de exemplu, cred în cuvântul: „Daţi şi vi se va da”, văd că se realizează ceea ce acesta promite!