1/2
Marţi
din săptămâna a 4-a de peste an
Evr
12,1-4; Ps 21; Mc 5,21-43
„Cine m-a atins?”
(Mc 5,31)
Femeia
bolnavă care, ascunsă prin mulţime, îl atinsese pe Isus cu
credinţă, fusese vindecată. Astăzi Duhul Sfânt ne va face
să ne apropiem de Isus, printr-un cuvânt al său, sau prin sacramentul
Euharistiei, sau prin cel al Iertării, sau în taina inimii noastre...
Să-l atingem pe Isus cu o credinţă nouă: Isuse, tu
eşti Mântuitorul meu! Cu tine nu duc lipsă de nimic!
Asemenea acelei
femei, vom primi şi noi o viaţă nouă!
2/2
Miercuri
din săptămâna a 4-a de peste an
Mal
3,1-4 (Evr 2,14-18); Ps 23; Lc 2,22-40
„Prin sufletul
tău va trece o sabie” (Lc 2,35)
Astăzi Isus
este prezentat în templu, oferit Tatălui asemenea oricărui întâi
născut; şi astăzi Domnul îl întâlneşte pe poporul său:
îmbrăţişarea lui Simeon exprimă bine acest eveniment.
Maria, Mama, este prezentă şi părtaşă la iubirea
Fiului: el se va oferi pe sine însuşi pentru acest popor, iar ea va participa
în mod unic la această ofertă.
Primeşte-mă
şi pe mine, Isuse, la dăruirea ta veşnică faţă de
Tatăl!
3/2
Joi
din săptămâna a 4-a de peste an
Evr
12,18-19.21-24; Ps 47; Mc 6,7-13
„I-a chemat pe
cei doisprezece şi, pentru prima oară, i-a trimis doi câte doi” (Mc 6,7)
Îmi amintesc
bucuria cu care preotul care îl ajuta pe parohul meu, pe când eu eram o
fată, îmi încredinţa mie şi unei prietene a mea vreun mic
serviciu în parohie, pentru ca să-l facem împreună...
Când suntem doi
sau mai mulţi spre a lucra împreună pentru Isus sau a vorbi despre
el, el primeşte o mărturie mai puternică, constând nu numai din
cuvinte, ci din mărturia vieţii.
4/2
Vineri
din săptămâna a 4-a de peste an
Evr
13,1-8; Ps 26; Mc 6,14-29
„Căsătoria
să fie respectată de toţi” (Evr
13,4)
Căsătoria
este o lucrare a lui Dumnezeu, este o stare de viaţă de
viaţă destinată să manifeste iubirea fidelă a
Tatălui faţă de poporul său şi iubirea completă a
lui Isus faţă de Biserica sa. De aceea creştinii îşi
controlează propriile sentimente afective şi propriile priviri,
astfel încât să nu devină ispită, şi fac tot posibilul,
pentru ca atât căsătoria proprie, cât şi cea a altuia, să
devină o vestire a fidelităţii lui Dumnezeu.
5/2
Sâmbătă
din săptămâna a 4-a de peste an
2Cor
10,17-11,2; Ps 123; Mt 10,28-33
„Veniţi
într-un loc retras” (Mc 6,31)
Isus a adresat
această invitaţie apostolilor întorşi din prima lor
călătorie având ca scop vestirea şi eliberarea. Este o
invitaţie pe care Isus continuă să o adreseze celor care îi
aparţin, precum şi mie. Şi dacă o face, este pentru că
are ceva important să-mi spună şi să-mi dea: Cuvântul
său, Duhul său, o nouă lumină pentru viaţa mea, noi
îndatoriri, odihnă...
6/2
+
DUMINICA a 5-a de peste an
Is
58,7-10; Ps 111; 1Cor 2,1-5; Mt 5,13-16
„Voi sunteţi
lumina lumii” (Mt 5,14)
Tu eşti
mulţumit, Doamne Isuse, de ucenicii tăi: ei sunt lumina lumii!
Dar oare nu
eşti tu cel care ne faci lumină? Tu care ne dăruieşti,
clipă de clipă, iubirea Tatălui, care ne luminează şi
ne încălzeşte şi ne dă iubirea faţă de
fraţi?
Şi noi
suntem mulţumiţi de tine, Doamne Isuse!
7/2
Luni
din săptămâna a 5-a de peste an
Gen
1,1-19; Ps 103; Mc 6,53-56
„Şi
toţi cei care îl atingeau se vindecau” (Mc 6,56)
Doamne Isuse,
când ne „atingem” de tine printr-un act de adevărată
credinţă, ne simţim „mântuiţi”, siguri şi senini în
mâinile Tatălui, care ne iubeşte; suntem mulţumiţi că
putem să-i oferim chiar şi dificultăţile şi
suferinţele noastre lui, care ştie să se folosească de ele
pentru mântuirea fraţilor.
8/2
Marţi
din săptămâna a 5-a de peste an
Gen
1,20-2,4; Ps 8; Mc 7,1-13
„Şi l-a
creat Dumnezeu pe om după chipul său” (Gen 1,27)
Dumnezeu este
iubire, este comuniune, este capacitate şi bucurie a dăruirii
reciproce.
Creându-ne
după chipul său, Tatăl ne-a făcut capabili de iubire, de
comuniune cu el şi între noi; de aceea în comuniunea cu Dumnezeu şi
cu fraţii găsim bucuria cea mai profundă, împlinirea
noastră.
9/2
Miercuri
din săptămâna a 5-a de peste an
Gen
2,4b-9.15-17; Ps 103; Mc 7,14-23
„Ascultaţi-mă
toţi şi înţelegeţi bine!” (Mc 7,14)
Îţi
mulţumim, Doamne Isuse, pentru lumina pe care ai adus-o în lume, pentru
lumina pe care ai făcut-o să strălucească în inima
noastră! Tu ne înveţi că Dumnezeu este Tată, este iubire,
şi numai prin iubire putem să-i fim plăcuţi.
10/2
Joi
din săptămâna a 5-a de peste an
1Cor
12,31-13,13; Ps 130; Mt 11,25-30
„Nu este bine ca
omul să fie singur” (Gen 2,18)
Omul este
„făcut” pentru a trăi în comuniune. Într-adevăr, el a fost creat
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, care este comuniune a
trei persoane! Soţii, în special, vor avea parte de bucurie, când, prin
deciziile lor, chiar şi cele economice, sunt în legătură unul cu
altul. Dar orice persoană trebuie să-şi amintească să
nu decidă niciodată nimic ca şi cum ar trăi în
singurătate: de aceea cineva caută un „părinte spiritual”.
11/2
Vineri
din săptămâna a 5-a de peste an
Gen
3,1-8; Ps 31; Mc 7,31-37
„Tot ce face el
este minunat” (Mc 7,37)
Da, Doamne Isuse,
ai făcut bine orice lucru: ai primit iubirea Tatălui pentru fiecare
om, chiar şi pentru mine! Îţi mulţumesc şi te rog: vino,
să lucrăm împreună pe parcursul acestei întregi zile: în
această seară inima Tatălui va fi plină de bucurie şi
în privinţa mea.
Marie
Neprihănită, care la Lourdes faci bine atâtor oameni chinuiţi,
bucură-te!
12/2
Sâmbătă
din săptămâna a 5-a de peste an
Gen
3,9-24; Ps 89; Mc 8,1-10
„Şarpele m-a
amăgit” (Gen 3,13)
Nu putem pretinde
că suntem mai buni decât Eva: deşi cunoaştem experienţa sa
şi cea a atâtor bărbaţi şi femei, glasul ispititorului este
întotdeauna un mare pericol pentru noi toţi. Tatăl, care ne iubeşte
şi cunoaşte slăbiciunea noastră, ne arată calea pentru
a fi feriţi de rău: să-l ascultăm pe Isus, care ne
vorbeşte în sfânta evanghelie, în inima noastră şi prin
fraţi, prin faptele care se întâmplă şi, ca garanţie a
toate, prin păstorii noştri.
13/2
+
DUMINICA a 6-a de peste an
Sir
15,15-20; Ps 118; 1Cor 2,6-10; Mt 5,17-37
„Cine se
căsătoreşte cu o femeie divorţată
săvârşeşte adulter” (Mt
5,32)
Cuvintele
Domnului sunt foarte severe, dar necesare: el vrea să-i ferească pe
oameni de a face alegeri care apoi, pe termen lung, pot avea consecinţe
care le produc mari suferinţe. Bărbatul şi femeia, angajaţi
în căsătorie, sunt una şi una trebuie să rămână,
chiar dacă acest lucru ar deveni dificil. Unitatea lor este opera lui Dumnezeu
şi de aceea este foarte preţioasă pentru ei înşişi
şi pentru întreaga societate.
14/2
Luni
din săptămâna a 6-a de peste an
Is
52,7-10; Ps 95; Mc 16,15-20
„Predicaţi
evanghelia la toată făptura” (Mc
16,15)
Sfinţii
Ciril şi Metodiu şi-au dedicat viaţa pentru a anunţa
evanghelia, adică vestea cea bună a intervenţiei salvifice a
Tatălui în favoarea întregii omeniri.
Este o foarte
frumoasă veste, este importantă, şi totuşi câte voci se
ridică împotriva acestei datorii încredinţate de Isus Bisericii
sale...
Sfinţilor
patroni ai Europei, rugaţi-vă pentru viitorul generaţiilor
europene!
15/2
Marţi
din săptămâna a 6-a de peste an
Gen
6,5-8;7,1-5.10; Ps 28; Mc 8,14-21
„Pentru ce
vă faceţi gânduri că nu aveţi pâine?” (Mc 8,17)
Este culmea: cu
puţin timp înainte ucenicii adunaseră nu mai puţin de şapte
coşuri de pâine, rămasă de la cei patru mii pe care Isus îi
săturase cu numai şapte pâini; iar acum se preocupă încă
pentru pâine! Dacă şapte pâini au fost de ajuns pentru patru mii, una
nu va fi de ajuns pentru doisprezece? În barcă, apoi, nu aveau numai „o
pâine”, ci „pâinea”: Isus!
Acea pâine pe
care o am şi eu: de ce mă preocup?
16/2
Miercuri
din săptămâna a 6-a de peste an
Gen
8,6-13.20-22; Ps 115; Mc 8,22-26
„I-au adus un
orb” (Mc 8,22)
Prietenii sau
rudele acelui orb au făcut lucrul cel mai înţelept aducându-l la Isus
care este „lumina lumii”: „lumina care luminează pe tot omul”.
Cu Isus pot
să-l văd pe Dumnezeu ca un Tată care mă iubeşte; îi
pot vedea pe oameni ca fraţi care trebuie iubiţi; pot vedea
viaţa mea ca pe un dar ce trebuie oferit pentru alţii; pot vedea în cel
care mă detestă şi mă face să sufăr o
persoană care are nevoie de milostivire şi... de lumină.
17/2
Joi
din săptămâna a 6-a de peste an
Gen
9,1-13; Ps 101; Mc 8,27-33
„Dar voi cine
spuneţi că sunt eu?” (Mc
8,29)
Isuse, ieri am
avut din nou experienţa sărăciei şi slăbiciunii mele.
Am căutat
refugiu aproape de tine şi, încă o dată, tu m-ai făcut
să simt cine eşti pentru mine: îţi mulţumesc, Isuse,
iubirea mea, mântuitorul meu!
18/2
Vineri
din săptămâna a 6-a de peste an
Gen
11,1-9; Ps 32; Mc 8,34-9,1
„Cel care vrea
să-şi salveze viaţa o va pierde” (Mc 8,35)
Când trăiam
pentru mine însumi, consumându-mi forţele pentru a-mi procura plăceri
în această viaţă şi mântuirea în cealaltă, eram mereu
nemulţumit, plin de temeri.
De când Isus m-a
făcut să înţeleg că la viaţa mea şi la mântuirea
mea vrea să se gândească el, găsesc bucurie şi
seninătate în a pierde zilele mele şi anii mei pentru el, pentru
împărăţia sa de iubire şi de pace.
Îţi
mulţumesc, Doamne Isuse!
19/2
Sâmbătă
din săptămâna a 6-a de peste an
Evr 11,1-7;
Ps 144; Mc 9,2-13
„Învăţătorule,
ce bine ne simţim aici” (Mc 9,5)
Este
într-adevăr frumos să stai cu Isus într-un loc separat, contemplând
frumuseţea sa, gustând iubirea sa! O spunem şi noi, aşa cum a
exclamat Petru în momentul schimbării la faţă.
Ascultând de
şoaptele Duhului Sfânt, vom şti şi noi să actualizăm
bucuria acestei întâlniri în viaţa noastră, în slujba fraţilor.
20/2
+
DUMINICA a 7-a de peste an
Lev
19,1-2.17-18; Ps 102; 1Cor 3,16-23; Mt 5,38-48
„Iubiţi pe
duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă
prigonesc” (Mt 5,44)
Acest cuvânt
trăit este cea mai adevărată, rodnică şi
convingătoare mărturie pe care un creştin o poate da despre
credinţa sa. Discursuri frumoase despre valori şi bunele principii
pot de la multe surse, dar iubirea faţă de duşmani şi
iertarea este acel pas în plus în iubire pe care numai Isus l-a făcut
şi pentru care el dă forţa şi bucuria de a-l face.
Astăzi ne vom aduna pentru celebrarea zilei Domnului tocmai pentru a fi
ajutaţi şi a ne ajuta să punem în practică această
poruncă!
21/2
Luni
din săptămâna a 7-a de peste an
Sir
1,1-10; Ps 92; Mc 9,14-29
„Cât timp va mai
trebui să vă suport?” (Mc
9,19)
Isuse, în iubirea
ta fidelă şi răbdătoare, tu trăieşti cu noi
astăzi, precum trăiai altă dată împreună cu ucenicii tăi.
Vom fi atenţi la prezenţa ta, vom căuta să nu
întristăm inima ta; cum vom face? Mai întâi de toate ne vom încrede în
tine, vom trăi senini în prezenţa ta: tu eşti cu noi, nu ne vom
teme de nimic şi de nimeni; datorită ţie vom putea trăi ca
„fii” în orice situaţie!
22/2
Marţi
din săptămâna a 7-a de peste an
1Pt
5,1-4; Ps 22; Mt 16,13-19
„Ţie
îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor” (Mt 16,19)
Care om ar fi
putut imagina vreodată un dumnezeu ca Dumnezeul nostru, care-l
iubeşte şi-l stimează atât de mult pe om, încât îl vrea
colaboratorul său intim şi îi dă autoritate divină?
Tată, tu
eşti Dumnezeul nostru, care ne-ai creat din iubire, care din iubire ne-ai
pregătit o împărăţie în care să ne
împărtăşim din însăşi viaţa ta, din fericirea ta!
23/2
Miercuri
din săptămâna a 7-a de peste an
Ap
2,8-11; Ps 123; In 12,24-26
„Cel care nu este
împotriva noastră este cu noi” (Mc
9,40)
Isus ne deschide
orizonturi vaste şi senine: inima Tatălui este mare, mâna sa
atotputernică! Chiar şi cel care nu face parte din Biserică, dar
într-un mod oarecare îl iubeşte şi-l cinsteşte şi
invocă numele său sfânt, nu îi este duşman: poate fi chiar
colaboratorul său! Şi într-o zi va putea fi cu totul al său.
24/2
Joi
din săptămâna a 7-a de peste an
Sir
5,1-10; Ps 1; Mc 9,41-50
„Nu întârzia
să te întorci” (Sir 5,7)
Drumul
convertirii nu este ceva trist, întunecat, auster; dimpotrivă, constă
în a te lăsa copleşit de lumină, în a te deschide, pentru ca
Duhul Sfânt să împrăştie întunericul, să înlăture
obstacolele şi să învingă patimile care ne stăpânesc.
Să nu zăbovim în ceea ce priveşte întoarcerea spre căutarea
iertării Tatălui: să nu zăbovim în ceea ce priveşte
gustarea bucuriei de a fi o creatură nouă!
25/2
Vineri
din săptămâna a 7-a de peste an
Sir
6,5-17; Ps 118; Mc 10,1-12
„Un prieten
credincios este un protector puternic” (Sir
6,14)
Fidelitatea
faţă de prietenie, ca şi fidelitatea în căsătorie,
este o perlă preţioasă... şi în ziua de astăzi,
totuşi, pare şi rară. Cartea lui Ben Sirah spune: „Cine se teme
de Domnul este statornic în prietenia sa, pentru că după cum este
unul, aşa va fi prietenul său”. Fidelitatea este o
caracteristică a iubirii lui Dumnezeu Tatăl: cine este prietenul lui
Dumnezeu şi rămâne unit cu el, primeşte tăria de a fi
fidel, întotdeauna.
26/2
Sâmbătă
din săptămâna a 7-a de peste an
Sir
17,1-13; Ps 102; Mc 10,13-16
„Feriţi-vă
de orice nedreptate” (Sir 17,14)
Sufeream pentru
că nu era armonie între mine şi o persoană vecină. Cu
ajutorul harului, iată că ajunge lumina cuvântului lui Isus: ceea ce
este în afara iubirii este nedreptate. I-am propus acelei persoane să
invocăm împreună numele lui Isus, Mântuitorul nostru: Doamne Isuse
Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de noi... Am simţit imediat din
nou savoarea atât de dulce a unităţii.
27/2
+
DUMINICA a 8-a de peste an
Is
49,14-15; Ps 61; 1Cor 4,1-5; Mt 6,24-34
„Nu fiţi
atât de îngrijoraţi pentru viaţa voastră” (Mt 6,25)
Şi tu ai pe
cineva care te iubeşte şi care te iubeşte cu o iubire
deplină, exclusivă! I-ai face nedreptate, dacă te-ai preocupa
încă de viaţa ta: el te ţine strâns în braţele sale,
gingaşe şi puternice, de Tată... În libertatea iubirii,
oferă-i numai mulţumirea ta şi bucuria de a te putea ocupa,
asemenea unui fiu, de „lucrurile sale”, de împărăţia sa!
28/2
Luni
din săptămâna a 8-a de peste an
Sir
17,19-24; Ps 31; Mc 10,17-27
„Întoarce-te la
Domnul şi părăseşte păcatele” (Sir 17,25)
Astăzi mai
mult decât ieri îmi dau seama de păcatul meu: nu este vorba de fapte rele
particulare, ci de distanţa inimii mele faţă de inima
Tatălui, care este milostivire, bunăvoinţă, pace...
Când ştiu
să vin ca o sărmană înaintea lui, el nu mă umileşte
niciodată: însă ştie să mă facă să simt din
nou, şi mai mult, iubirea sa de Tată, neinfluenţată nici de
slăbiciunea mea, nici de păcatul meu.
Îţi
mulţumesc, Părinte bun!