1/5
+ DUMINICA a 2-a a Paştelui
Fap 2,42-47; Ps 117; 1Pt 1,3-9; In 20,19-31
„Fericiţi
cei care cred fără să fi văzut” (In 20,29)
Îţi
mulţumesc, Isuse înviat, pentru darul credinţei în tine. Îţi
mulţumesc pentru cuvântul tău şi pentru prietenii care mi-au propus
să-l citim şi să-l medităm împreună. Îţi
mulţumesc pentru amintirea vie a primelor experienţe ale punerii în
practică a cuvântului tău. Îţi mulţumesc pentru
milostivirea şi iertarea cu care mă însoţeşti: îţi
mulţumesc pentru că mi-o oferi prin slujitorii tăi, care fac tot
mai concret şi mai adevărat raportul meu cu tine.
2/5
Luni din săptămâna a 2-a a Paştelui
1In 5,1-5; Ps 36; Mt 10,22-25a
„Trebuie să
vă naşteţi din nou” (In
3,7)
Îţi
mulţumim, Isuse, că ne-ai făcut nouă creştinilor acest
dar, prin sfântul Botez: marele dar de a te primi, de a crede în tine, de a
trăi cuvântul tău şi astfel de a colabora cu tine pentru a
răspândi împărăţia ta. Îţi mulţumim pentru
că de la tine primim har peste har.
3/5
Marţi din săptămâna a 2-a a Paştelui
1Cor 15,1-8; Ps 18; In 14,6-14
„Credeţi ce
vă spun” (In 14,11)
Credinţa în
Isus ne eliberează de oboseala de a trebui să facem experienţa
lucrurilor negative, ne dă posibilitatea de a trăi situaţii pe
care nu le-am putea suporta din punct de vedere uman, ne face să trăim
o viaţă superioară. Având încredere în Isus, deja acum îl putem
cunoaşte pe Dumnezeu Tatăl, deja acum putem gusta viaţa
veşnică, în timp ce suntem încă apăsaţi de
slăbiciune şi de păcat.
4/5
Miercuri din săptămâna a 2-a a Paştelui
Fap 5,17-26; Ps 33; In 3,16-21
„Cine face
adevărul vine la lumină” (In
3,21)
Îţi
mulţumesc, Isuse, pentru mărturia lui Nicodim care, în ciuda fricii
sale de a fi văzut şi criticat de către alţi membri ai
sinedriului, a dorit şi a reuşit să te întâlnească.
Îţi mulţumesc că ai trezit şi în mine dorinţa de a te
cunoaşte. Îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat să nu
mă ruşinez de cuvântul tău şi de numele tău şi
să arăt că sunt al tău.
5/5
Joi din săptămâna a 2-a a Paştelui
Fap 5,27-33; Ps 33; In 3,31-36
„Trebuie să
ascultăm mai mult de Dumnezeu” (Fap
5,29)
Petru face
această afirmaţie în faţa sinedriului, tribunalul care îl
condamnase la moarte pe Isus: „Trebuie să ascultăm mai degrabă
de Dumnezeu decât de oameni”. Puţin după aceea adaugă: „Dumnezeu
l-a dăruit pe Duhul Sfânt celor care ascultă de el”. Însă
ascultarea de oameni ne inspiră un duh de teamă şi de supunere
chiar dacă, momentan, dă un sentiment de siguranţă.
6/5
Vineri din săptămâna a 2-a a Paştelui
Fap 5,34-42; Ps 26; In 6,1-15
„O mare
mulţime mergea după el” (In
6,2)
Cine îl
urmează pe Isus în mijlocul acelei mulţimi, o face deoarece
caută gloria, bunăstarea, siguranţa, o identitate. Şi eu
de ce îl urmez pe Isus, în timp ce el merge direct spre Calvar, spre
dăruirea de sine, spre moarte, moartea ruşinoasă a crucii? Isus
a spus: „Tată, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie acolo
unde sunt eu, pentru ca să contemple slava mea, cea pe care mi-ai
dat-o...”
Isuse, desigur,
acum ştiu pentru ce să te urmez: tu mă vrei cu tine în sânul
Tatălui pentru viaţa veşnică!
7/5
Sâmbătă din săptămâna a 2-a a
Paştelui
Fap 6,1-7; Ps 32; In 6,16-21
„Eu sunt! Nu
vă temeţi!” (In 6,20)
Îţi
mulţumim, Isuse! Tu ne demonstrezi cum ne vrei binele şi eşti
alături de noi, mai ales în „noaptea” voinţei noastre de a lucra
fără tine. Tu puteai pe drept să-i mustri pe ucenicii care se
împotriviseră alegerii tale de a nu fi făcut rege de către
poporul care se săturase cu pâinea ta; însă, aşa cum vei face
şi după învierea ta, nu reproşezi păcatul fraţilor
tăi: le vei dărui Duhul tău, pentru ca să ducă pâinea
cu care vei sătura lumea întreagă.
8/5
+ DUMINICA a 3-a a Paştelui
Fap 2,14.22-28; Ps 15; 1Pt 1,17-21; Lc 24,13-35
„Rămâi cu
noi, că se lasă seara” (Lc
24,29)
În textul
original grec cuvântul folosit de către cei doi ucenici de la Emaus
exprimă aproape o constrângere a lui Isus de a rămâne cu ei.
„Rămâi cu noi”. Îl repetăm şi noi: cine ştie dacă
Domnul nu se simte „constrâns” să poposească la noi şi să
se reveleze în frumuseţea sa divină care hrăneşte şi
înviorează!
9/5
Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui
Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29
„Ce trebuie
să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” (Lc 6,28)
Tu, Doamne Isuse,
nu le ceri ucenicilor tăi în primul rând să facă lucruri
practice, însă îi inviţi să deschidă ochii şi inima
spre tine. Ai înmulţit pâinea pentru cinci mii de oameni: semn evident
că tu poţi sătura foamea pentru pâine şi cu atât mai mult
cea pentru comuniunea cu Dumnezeu, precum şi cea inconştientă
de a-l putea cunoaşte ca Tată, găsind astfel în iubirea sa
sensul vieţii şi răspândind-o pe pământ.
10/5
Marţi din săptămâna a 3-a a Paştelui
Fap 7,51-59;8,1a; Ps 30; In 6,30-35
„Cel care vine la
mine nu va flămânzi” (In 6,35)
Cine crede în
această afirmaţie îşi pune toate aşteptările şi
speranţele în întâlnirea cu Isus. Apoi el veghează pentru a vedea
dacă îndreptarea sa către Isus şi căutarea lui de
către el este adevărată. În plus caută să nu se lase
derutat de exemplul atâtor altora care se hrănesc cu lucrurile create
şi nu cu Creatorul lor.
11/5
Miercuri din săptămâna a 3-a a Paştelui
Fap 8,1-8; Ps 65; In 6,35-40
„Pe cel care vine
la mine nu-l voi izgoni afară” (In
6,37)
Isus
vorbeşte la ai săi, nouă, şi ne confirmă că
apropierea noastră de el este voinţa sa şi voinţa
Tatălui. Această voinţă este pentru noi „zid şi
întăritură, stâncă de apărare, o mântuire puternică”.
Ce pot dori mai
mult, Isuse? Promisiunea ta împlineşte orice dorinţă! Îţi
mulţumesc pentru că primeşti orice efort al meu, chiar mic, pe
care îl fac pentru a-ţi fi ascultător.
12/5
Joi din săptămâna a 3-a a Paştelui
Fap 8,26-40; Ps 65; In 6,44-51
„Cel care crede
în mine are viaţa veşnică” (In
6,47)
Credinţa
este un dar şi este oferit tuturor. Însă nu toţi îl primesc!
Celor care îl primesc li se deschide o lume nouă care
depăşeşte ceea ce experienţa umană poate cunoaşte:
ei intră în viaţa veşnică, în viaţa lui Dumnezeu!
13/5
Vineri din săptămâna a 3-a a Paştelui
Fap 9,1-20; Ps 116; In 6,52-59
„Eu sunt Isus, pe
care tu îl prigoneşti” (Fap 9,5)
Aceste cuvinte
este izvor de speranţă pentru toţi. Isus poate interveni în viaţa
fiecărui om, chiar şi a celor violenţi şi persecutori,
pentru a lumina şi a da o inimă nouă, capabilă de a
colabora cu el pentru a răspândi împărăţia sa.
Sfântă
Marie, locuinţă a Duhului Sfânt, roagă-te pentru noi,
păcătoşii!
14/5
Sâmbătă din săptămâna a 3-a a
Paştelui
Fap 1,15-17.20-26; Ps 112; In 15,9-17
„Voi sunteţi
prietenii mei” (In 15,14)
Isuse, în
intimitatea ultimei cine îţi deschizi inima faţă de fraţii
tăi. Îi numeşti prieteni, pentru că în prieten există
încrederea. Tu trebuie să le împărtăşeşti taina
iubirii Tatălui, care doreşte ca fiii săi să
trăiască asemenea fraţilor.
Îţi
mulţumim pentru că, prin sfântul Matia, vrei să ne faci capabili
de a-ţi oferi viaţa, după cum ai făcut tu pentru noi.
15/5
+ DUMINICA a 4-a a Paştelui
Fap 2,14a.36-41; Ps 22; 1Pt 2,20b-25; In 10,1-10
„Eu sunt poarta
oilor” (In 10,7)
Isus, afirmând:
„Eu sunt poarta oilor”, se arată ca punct de referinţă
continuă pentru libertatea şi protecţia oilor. Trecând în mod
continuu prin el, trăind diferitele evenimente ale zilei sub ochii
săi, primim de la el mântuire şi hrană pentru viaţa
noastră.
16/5
Luni din săptămâna a 4-a a Paştelui
Fap 11,1-18; Ps 41; In 10,1-10; (In 10,11-18)
„Eu îmi dau
viaţa pentru oile mele” (In
10,15)
Una dintre oi
sunt eu, Isuse. Tu îţi dai viaţa pentru mine. Cum să fac pentru
a-ţi arăta recunoştinţa? Voi face ca tine: voi da şi
eu ceva din viaţa mea pentru a realiza dorinţele tale, mă voi
oferi pentru anumite necesităţi ale Bisericii tale şi pentru
nevoile săracilor tăi.
17/5
Marţi din săptămâna a 4-a a Paştelui
Fap 11,19-26; Ps 86; In 10,22-30
„V-am spus-o, dar
nu credeţi” (In 10,25)
Este o mare
diferenţă în ceea ce priveşte modul de viaţă între cei
care cred în Isus şi ceilalţi. Cel care crede este orientat spre
Isus, de la care primeşte viaţă din belşug. Ceilalţi
sunt cu toţii înclinaţi spre creaturi, aşteptând şi
pretinzând de la ele să fie reanimaţi şi săturaţi:
aşteptarea lor este zadarnică.
18/5
Miercuri din săptămâna a 4-a a Paştelui
Fap 12,24-13,5; Ps 66; In 12,44-50
„Eu, lumina, am
venit în lume” (In 12,46)
Mulţi dintre
cei care erau în mulţimea exultantă datorită intrării tale
glorioase în templu au început să creadă în tine, însă în
ascuns. Tu vrei să-i ajuţi să iasă la lumină,
să-i educi în vederea adevăratei adoraţii a lui Dumnezeu şi
să-i conduci la Tatăl.
Îţi
mulţumesc, Isuse, pentru lumina învierii tale, care a dat adevărata
semnificaţie morţii tale şi o va da şi morţii noastre.
19/5
Joi din săptămâna a 4-a a Paştelui
Fap 13,13-25; Ps 88; In 13,16-20
„Îi cunosc pe cei
pe care i-am ales” (In 13,18)
Este important
să ne amintim des că prezenţa Domnului ne înconjoară. El ne
cunoaşte şi ne observă cu iubire. El vede gândurile noastre,
intenţiile noastre, starea noastră de bucurie şi de
suferinţă. El îşi îndreaptă privirea spre noi nu pentru a
ne judeca; o face cu iubire şi milostivire, asemenea unei mame, pentru a
ne ajuta, a ne mângâia şi a ne îngriji.
20/5
Vineri din săptămâna a 4-a a Paştelui
Fap 13,26-33; Ps 2; In 14,1-6
„În casa
Tatălui meu sunt lăcaşuri multe” (In 14,2)
Îţi
mulţumesc, Isuse, pentru că reverşi încrederea asupra acelora
care te urmează. Ne faci să întrevedem inima Tatălui, care ne
aşteaptă pe toţi şi doreşte ca fiecare om să se
întoarcă pentru totdeauna la el, ca fiu al său, pentru a fi salvat
şi copleşit de bucurie.
21/5
Sâmbătă din săptămâna a 4-a a
Paştelui
Fap 13,44-52; Ps 97; In 14,7-14
„Credeţi ce
vă spun: Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine” (In 14,11)
Tu, Isuse,
doreşti atât de mult să-i convingi pe fraţii tăi cu privire
la unirea dintre tine şi Tatăl. Cine te vede pe tine îl vede pe
Tatăl; ceea ce spui ai auzit de la Tatăl care te-a trimis. Faptele pe
care le săvârşeşti manifestă iubirea ta: am înţeles
acest lucru în mod deosebit când i-ai redat viaţa lui Lazăr.
22/5
+ DUMINICA a 5-a a Paştelui
Fap 6,1-7; Ps 32; 1Pt 2,4-9; In 14,1-12
„Cine m-a
văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl” (In 14,9)
Doamne Isuse, tu
l-ai lăsat pe Tatăl să trăiască în tine, întotdeauna
şi în mod desăvârşit, astfel încât noi, privindu-te pe tine,
putem să-l cunoaştem pe el, Dumnezeul nostru: el este Dumnezeul care
iubeşte şi iartă, care-l ascultă pe săracul care i se
adresează cu credinţă şi-l mântuieşte; el este
Tatăl care, din toate „morţile” noastre, ne poate face să înviem
la viaţa nouă.
Adunându-ne în
jurul tău, Doamne Isuse, cântăm cu bucurie: aleluia!
23/5
Luni din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fap 14,5-18; Ps 113; In 14,21-26
„Cine nu mă
iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele” (In 14,24)
Isuse, tu abia
i-ai răspuns lui Iuda Tadeu, care te întrebase cum de te arăţi
la ai tăi şi nu lumii. Lumea nu ştie ce să facă din
cuvântul tău, îl consideră iraţional. Numai celui care ştie
să aprecieze cuvântul tău tu poţi să-i arăţi
iubirea ta.
Îţi
mulţumesc, Isuse, pentru valoarea cuvântului tău. Îţi
mulţumesc pentru că, atunci când îl medităm şi-l rostim în
rugăciune, tu ne dai puterea de a-l pune în practică şi ne
eliberezi de o viaţă deşartă şi fără
semnificaţie.
24/5
Marţi din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fap 14,19-28; Ps 144; In 14,27-31a
„Tatăl este
mai mare decât mine” (In 14,28)
Ca fiu, Isus depinde
întotdeauna de Tatăl. El este fiul smerit al lui Dumnezeu, îl
slujeşte cu iubire; acum mijloceşte pentru noi la el. Ne bucurăm
în Isus cu recunoştinţă şi, cu ajutorul harului său,
îl imităm.
25/5
Miercuri din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fap 15,1-6; Ps 121; In 15,1-8
„Eu sunt
viţa, voi sunteţi mlădiţele” (In 15,5)
Doamne Isuse,
imaginea viţei îţi este foarte dragă. Tatăl tău
cultivase şi păzise „via lui Israel” timp de secole, dar a cules
numai struguri acri. Acum tu eşti viaţa nouă şi
adevărată care alimentează din interior mlădiţele,
adică pe cei care rămân uniţi cu tine zi de zi, în ciuda
criticilor oamenilor sau a sărăciei proprii: ei îţi rămân
credincioşi şi aduc roade de sfinţenie.
26/5
Joi din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fil 4,4-9; Ps 102; In 15,1-8
„Rămâneţi
în dragostea mea” (In 15,9)
Aceste cuvinte
mă fac să-mi amintesc armonia pe care am respirat-o de-a lungul
anilor în familia mea. Nu i-am auzit niciodată pe părinţii mei
să vorbească rău despre cineva. Mama era docilă
faţă de tatăl, el voia să audă ce gândea mama. Atunci
eram conştient numai în parte de această atmosferă de iubire
reciprocă, atât eram de cufundat în ea. Acum pot să spun că era
cea a iubirii lui Dumnezeu.
27/5
Vineri din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fap 15,22-31; Ps 56; In 15,12-17
„V-am numit pe
voi prieteni” (In 15,15)
Aceste cuvinte
mă duc cu gândul la un frate de-al nostru lovit de o boală care îl
împiedica să se exprime prin cuvinte. Este un frate care era înzestrat cu
capacităţi foarte bune, în care ne puteam pune mari speranţe.
Însă planul Tatălui cu el este altul: el trebuie să anunţe
împărăţia sa fără cuvinte, numai prin viaţă.
Isus Înviat i-a cerut prietenului său această suferinţă:
numai prietenilor le poate cere atât de mult!
28/5
Sâmbătă din săptămâna a 5-a a
Paştelui
Fap 16,1-10; Ps 99; In 15,18-21
„Eu v-am ales pe
voi din lume” (In 15,19)
Fiecare
creştin a fost ales de către Isus pentru a trăi mereu cu el,
pentru a colabora cu el: este o mare cinste pe care adesea nu o preţuim,
este o misiune frumoasă pe care mulţi nu au descoperit-o încă.
O Duhule Sfinte,
ajută-ne să fim conştienţi de aceasta şi să ne
asemănăm viaţa noastră cu cea a lui Isus.
29/5
+ DUMINICA a 6-a a Paştelui
Fap 8,5-8.14-17; Ps 65; 1Pt 3,15-18; In 14,15-21
„Voi mă
veţi vedea, pentru că eu sunt viu şi voi de asemenea veţi
fi vii” (In 14,19)
Isuse, tu
încredinţezi ucenicilor tăi ultimele lucruri înainte de plecarea ta
din această lume. Ei sunt dezorientaţi, fricoşi, pentru că
îşi dau seama că nu vor mai putea să discute cu tine, să
audă glasul tău, să se bucure de prezenţa ta. Tu îi asiguri
că te vor vedea din nou, înviat şi glorios, şi le vei da
forţa de a trăi şi înfrunta misterul morţii şi
învierii tale.
30/5
Luni din săptămâna a 6-a a Paştelui
Fap 16,11-15; Ps 149; In 15,26-16,4
„Dacă îmi
slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti” (In 12,26)
Doamne Isuse,
slujirea pe care călugării Sisiniu, Martiriu şi Alexandru
ţi-au făcut-o a fost în primul rând cea a vieţii fraterne: tu te
faci prezent acolo unde există iubire reciprocă în numele tău.
Viaţa lor a fost şi o viaţă de rugăciune şi de
slujire faţă de fraţi, viaţă care i-a făcut
să ţi se ofere în fiecare zi, până la martiriu. Prin mijlocirea
lor Bisericile din Trento, din Milano, prin care au trecut, precum şi cea
din Turcia, de unde au plecat, pot reînflori prin noi mărturisitori.
31/5
Marţi din săptămâna a 6-a a Paştelui
Sof 3,14-18 (Rom 12,9-16); Ps Ct 2,8.10-14; Lc 1,39-56
„Înalţă
pe cei smeriţi” (Lc 1,52)
„Cel smerit” este
Isus! Tatăl, înălţându-l pe cruce, a regenerat întreaga
creaţie. Sfânta Fecioară Maria, sfinţii şi martirii,
imitându-l pe Isus în umilinţă, au fost „înălţaţi”
şi au dat viaţă nouă Bisericii. Astăzi, Părinte
sfânt, vreau să primesc orice mică suferinţă ca pe o
treaptă prin care tu mă faci să urc pentru a mă
înălţa şi a mă face părtaş de mântuire.