1/10

Sâmbătă din săptămâna a 26-a de peste an

Is 66,10-14c; Ps 130; Mt 18,1-4

„Fericiţi ochii care văd cele ce vedeţi voi” (Lc 10,23)

Noi te vedem, Doamne Isuse, te vedem cu inima noastră care te iubeşte şi te recunoaşte mântuitor.

Noi vedem minunile tale şi ştim că sunt semnul că tu eşti Fiul lui Dumnezeu; vedem crucea ta şi recunoaştem că ea este semnul unei iubiri divine desăvârşite. Îţi mulţumim şi te adorăm: prin tine ne bucurăm de plinătatea vieţii şi de victoria asupra oricărei temeri.

2/10

+ DUMINICA a 27-a de peste an

Is 5,1-7; Ps 79; Fil 4,6-9; Mt 21,33-43

„Via o va arenda altor viticultori” (Mt 21,41)

Isus adaptează parabolele profeţilor la situaţia timpului său. Via este poporul lui Dumnezeu, viticultorii sunt cei care trebuie s-o îngrijească, cărturarii şi conducătorii poporului. Ei nu ştiu să-l recunoască pe trimisul lui Dumnezeu, pe Mesia, şi de aceea misiunea lor va fi încredinţată altora, ucenicilor, care îl primesc pe acela pe care Tatăl l-a trimis pentru a iubi lumea.

3/10

Luni din săptămâna a 27-a de peste an

Iona 1,1-2,1.11; Ps Iona 2,3.4.5.8; Lc 10,25-37

„Ce trebuie să fac ca să dobândesc viaţa veşnică?” (Lc 10,25)

Această întrebare este importantă şi Isus o ia în serios şi răspunde. În primul rând trebuie să fie un teren potrivit şi acesta îl constituie respectarea celor zece porunci. Acela care îl întreabă pe Isus a luat în serios încă de mic aceste porunci şi de aceea Domnul îi propune pasul decisiv: vinde totul, vino şi urmează-mă. Isus este viaţa, izvorul vieţii veşnice.

4/10

Marţi din săptămâna a 27-a de peste an

Gal 6,14-18; Ps 15; Mt 11,25-30

„Căci jugul meu este dulce şi povara mea este uşoară” (Mt 11,30)

Aceste cuvinte ne sunt oferite astăzi pentru a-l cunoaşte şi imita pe sfântul Francisc. El le-a trăit, a luat asupra sa jugul lui Isus, a colaborat cu el la răspândirea cuvântului său mai ales printr-o viaţă săracă, în care strălucea încrederea în Dumnezeu Tatăl. Şi i s-a dat să devină atât de asemănător Domnului, încât să poarte în propriul trup chiar şi rănile cuielor.

5/10

Miercuri din săptămâna a 27-a de peste an

Iona 4,1-11; Ps 85; Lc 11,1-4

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (Lc 11,1)

Isus aştepta această cerere din partea ucenicilor. Dacă nu i-ar fi adresat-o, el nu i-ar fi învăţat să se roage. Cine nu vrea să înveţe să se roage şi nu cere ajutorul Domnului nu va învăţa niciodată. Mulţi cred că ştiu să se roage, pentru că cer, imploră, cheamă, dar nu aceasta este rugăciunea care ne transformă şi ne face asemenea lui Dumnezeu!

6/10

Joi din săptămâna a 27-a de peste an

Mal 3,13-20; Ps 1; Lc 11,5-13

„Cereţi şi vi se va da” (Lc 11,9)

Isus recomandă să avem încredere în Tatăl, care este un tată care îi ascultă pe fiii săi şi nu îi înşală, care nu le dă pietre, dacă cer pâine.

Însă încrederea în Tatăl trebuie cultivată prin marea dorinţă de a fi asemenea lui, capabili de a iubi ca el, generoşi ca el.

7/10

Vineri din săptămâna a 27-a de peste an

Fap 1,12-14; Ps Lc 1,46-55; Lc 1,26-38

„Bucură-te, tu, care eşti plină de har” (Lc 1,28)

Sfintei Fecioară Maria ascultă în fiecare zi din gura foarte multor fii ai săi salutul adresat ei de către îngerul Gabriel şi de către Elisabeta: este prima parte din „Ave Maria”, care răsună de cincizeci de ori în sfântul Rozariu. Această formă de contemplare, iubită de atâţia creştini pentru simplitatea sa, ne ajută să-l privim şi să-l iubim pe Isus cu ochii şi inima Mamei sale. Astfel ea continuă să susţină rugăciunea Bisericii.

8/10

Sâmbătă din săptămâna a 27-a de peste an

Ioel 4,12-21; Ps 96; Lc 11,27-28

„Ziua Domnului este aproape” (Il 4,14)

Ziua Domnului este ziua pedepsei şi ziua răsplăţii şi a mântuirii.

Pentru cel care ignoră poruncile lui Dumnezeu este ziua durerii, însă pentru cel care-l iubeşte pe Tatăl şi ascultă de el este timpul bucuriei şi al păcii!

9/10

+ DUMINICA a 28-a de peste an

Is 25,6-10a; Ps 22; Fil 4,12-14.19-20; Mt 22,1-14

„Chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care îi veţi întâlni” (Mt 22,9)

Este un cuvânt care ne îndeamnă să fim misionari în lume.

Viaţa noastră de creştini care cunosc iubirea Tatălui este o viaţă de continuă sărbătoare în comparaţie cu viaţa celui care nu ştie nimic despre iubirea lui Dumnezeu. A revela acestor persoane iubirea pe care Tatăl o are pentru fiecare, a vorbi despre Isus şi a le face să guste comuniunea Duhului Sfânt echivalează cu a le invita la nuntă. Ai auzit vreodată vorbind pe cineva care, după o viaţă petrecută într-o altă religie, l-a cunoscut în sfârşit pe Isus?

10/10

Luni din săptămâna a 28-a de peste an

Rom 1,1-7; Ps 97; Lc 11,29-32

„Aici este unul mai mare decât Solomon” (Lc 11,31)

Isuse, eşti într-adevăr mai mare, nu numai decât Solomon, ci şi decât orice om mare de pe pământ. În prezenţa ta toţi trebuie să tacă, toţi trebuie să înveţe. De la tine trebuie să înveţe Buda, Confucius, Mahomed, de la tine trebuie să înveţe aşa zişii filozofi, chiar şi cei care au dominat scena ultimelor secole şi au adus omenirea la tristeţe. Eu sunt foarte fericit să te cunosc pe tine!

11/10

Marţi din săptămâna a 28-a de peste an

Rom 1,16-25; Ps 18; Lc 11,37-41

„Au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna” (Rom 1,25)

Oamenii îndepărtaţi de înţelepciunea lui Dumnezeu ne oferă drept adevăr ideile lor bazate pe egoism şi pe orgoliu. Pentru a nu ne lăsa înşelaţi trebuie să ne înrădăcinăm puternic în iubire, iubire faţă de Dumnezeu şi iubire faţă de aproapele. Drumul cel mai simplu şi sigur este să rămânem uniţi cu Isus, adevăr şi cale care conduce la Tatăl, să rămânem uniţi cu el în Biserica sa.

12/10

Miercuri din săptămâna a 28-a de peste an

Rom 2,1-11; Ps 61; Lc 11,42-46

„Tu care îi judeci pe alţii, te condamni pe tine însuţi” (Rom 2,1)

Dacă judec o altă persoană, mă pun în locul lui Dumnezeu, singurul care vede inima omului păcătos fără a înceta de a-l iubi. În acest fel eu mă situez în afara drumului, mă condamn să fiu departe de Dumnezeul şi Tatăl meu. Trebuie să ştiu desigur să deosebesc binele de rău, ascultarea de neascultarea de Dumnezeu, dar şi să doresc mântuire acelora care nu ascultă şi cad în păcat.

13/10

Joi din săptămâna a 28-a de peste an

Rom 3,21-30a; Ps 129; Lc 11,47-54

„Este un singur Dumnezeu” (Rom 3,30)

Există un singur Dumnezeu pentru toţi, pentru iudei şi pentru păgâni şi, spunem astăzi, pentru creştini şi pentru alţii. Există un singur Dumnezeu, iar noi suntem siguri că acest unic Dumnezeu este Tatăl, acel Dumnezeu pe care Isus ni l-a făcut cunoscut prin viaţa sa, prin moartea sa şi învierea sa. Alt Dumnezeu nu există. Dumnezeul care nu ştie să ierte, nu există, Dumnezeul care învaţă inegalitatea şi violenţa, nu există.

Un singur Dumnezeu, Dumnezeul nostru!

14/10

Vineri din săptămâna a 28-a de peste an

Rom 4,1-8; Ps 31; Lc 12,1-7

„Fericit este omul căruia Domnul nu-i mai ia în seamă păcatul!” (Rom 4,8)

Cine este acest om norocos? Este acela care crede, învaţă Sfântul Paul.

Care crede că Isus vine de la Tatăl şi de aceea se uneşte cu el, rămâne aproape de Dumnezeu: adică în el nu mai lucrează păcatul: într-adevăr păcatul înseamnă a te îndepărta de Dumnezeu, a-i întoarce spatele. Primindu-l pe Isus, dimpotrivă, ne regăsim în inima Tatălui!

15/10

Sâmbătă din săptămâna a 28-a de peste an

Rom 8,22-27; Ps 14; Lc 10,38-42

„Celui care va rosti cuvinte de ocară împotriva Duhului Sfânt nu i se va iarta” (Lc 12,10)

A-l refuza pe Isus este păcatul împotriva Duhului Sfânt. Cine se leapădă de Isus este ca acela care îl refuză pe salvator pentru a se salva prin propriile forţe. Dar forţele omului nu sunt de ajuns: omul fără Isus este pierdut, este în voia lui însuşi, a propriului orgoliu şi a propriului egoism, aliaţi ai satanei. Cine îl refuză pe Isus este departe de Dumnezeu, rămâne în propriul păcat, nu poate fi mântuit.

16/10

+ DUMINICA a 29-a de peste an

Is 45,1.4-6; Ps 95; 1Tes 1,1-5b; Mt 22,15-21

„Eu sunt Domnul şi nu este altul” (Is 45,6)

Prin aceste cuvinte Dumnezeu i se adresează lui Cirus, regele păgân care nu îl cunoaşte. Chiar şi cei mari ai pământului vor fi judecaţi de către unicul Dumnezeu. Noi vom plăti impozitele celui care guvernează, dar ştim că şi el trebuie să dea seamă Dumnezeului nostru. Acestui Dumnezeu îi vom da inima noastră şi toată viaţa noastră. Vom asculta de autorităţile societăţii noastre, fără a fi neascultători Tatălui nostru!

17/10

Luni din săptămâna a 29-a de peste an

Fil 3,17-4,1; Ps 125; In 12,24-26

„Viaţa unui om nu depinde de averea lui” (Lc 12,15)

Isus adresează aceste cuvinte unuia care îşi pune speranţa în moştenirea pe care ar trebui s-o primească, dar nu îi este dată; acesta ar voi ca Isus să-i fie avocat: crede că poate fi cel mai bun avocat pentru el. Dar Domnul nu vrea să înşele pe nimeni, nu vrea ca vreunul să rămână dezamăgit: viaţa omului nu depinde de ceea ce posedă. Ar trebui să-şi amintească toţi în momentul împărţirii moştenirii!

18/10

Marţi din săptămâna a 29-a de peste an

2Tim 4,10-17a; Ps 144; Lc 10,1-9

„Împărăţia lui Dumnezeu este aproape de voi” (Lc 10,9)

Isus vrea ca aşa să predice ucenicii săi. Ei trebuie să spună, sau mai bine, să anunţe, că împărăţia lui Dumnezeu este la îndemână. Nu mai trebuie aşteptată, ajunge să facem pasul pentru a intra în ea. De fapt el este regele împărăţiei, un rege care nu vrea să se impună, dar care acceptă să fie ascultat, urmat şi iubit pentru a ne putea face fericiţi.

Sfântul Luca, a cărui sărbătoare o avem astăzi, ne-a ajutat mult să-l cunoaştem pe regele împărăţiei în care nu suntem funcţionari şi concurenţi, dar fii şi fraţi.

19/10

Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an

Rom 6,12-18; Ps 123; Lc 12,39-48

„Cui i s-a încredinţat mult, şi mai mult i se va cere” (Lc 12,48)

Isus răspunde unei întrebări a lui Petru. Cine a primit daruri mari va da seama despre aceasta.

Noi am primit darul de a-l cunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu, de a fi în împărăţia sa, de a gusta iubirea Tatălui: ni se va cere cont dacă am ascuns aceste comori sau le-am dăruit altora.

20/10

Joi din săptămâna a 29-a de peste an

Rom 6,19-23; Ps 1; Lc 12,49-53

„Darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică” (Rom 6,23)

A vorbi despre viaţa veşnică astăzi e ca şi cum ai vorbi despre literatura ştiinţifico-fantastică. Şi totuşi Dumnezeu ne surprinde mereu. Întâlnindu-l primim de la el capacităţi noi, bucurii noi, profunzimi niciodată trăite anterior. Dumnezeu ne îmbogăţeşte cu o viaţă care se aseamănă cu a sa, o viaţă din care se revarsă iubirea, o viaţă care ştie să dea noi semnificaţii la toate, o viaţă care depăşeşte limitele impuse de moarte şi de sfârşitul timpului.

21/10

Vineri din săptămâna a 29-a de peste an

Rom 7,18-25a; Ps 118; Lc 12,54-59

„De ce nu judecaţi voi înşivă ceea ce este drept?” (Lc 12,57)

Isus îi îndeamnă pe interlocutorii săi să nu se încreadă în judecata cărturarilor pentru că ei refuză să creadă în el.

Nu se spune că cel care a studiat cunoaşte planurile lui Dumnezeu mai mult decât alţii: totuşi adesea nu este aşa, adesea cultura devine scandal, piedică de a crede în Domnul. În faţa lui Isus trebuie să ţinem cont de experienţa noastră în privinţa bunătăţii şi adevărului său: ai fost deja iertat de către el? Poţi să aderi de partea lui fără a aştepta să o facă alţii.

22/10

Sâmbătă din săptămâna a 29-a de peste an

Rom 8,1-11; Ps 23; Lc 13,1-9

„Dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (Lc 13,5)

Cea mai mare nenorocire nu este să mori într-un accident, nici să mori aşa cum se obişnuieşte a se spune „pe nepregătite”. Adevărata nenorocire este să-l refuzi pe Isus, singurul care-l poate mântui pe om de păcatul său, singurul care ne poate apropia de Tatăl pentru a primi iubirea sa şi înţelepciunea sa.

23/10

+ DUMINICA a 30-a de peste an

Ex 22,21-27; Ps 17; 1Tes 1,5c-10; Mt 22,34-40

„În aceste două porunci este cuprinsă întreaga Scriptură: toată Legea şi Profeţii” (Mt 22,40)

Cele două porunci care sunt la baza întregii Scripturi pentru a ne face plăcuţi lui Dumnezeu, sunt cele ale iubirii: a se dărui cu totul lui Dumnezeu şi a dărui tuturor iubirea cu care Dumnezeu ne iubeşte pe noi. Singuri, nici nu vom încerca. Vom încerca împreună cu fraţii, în unitatea întregii Biserici.

24/10

Luni din săptămâna a 30-a de peste an

Rom 8,12-17; Ps 67; Lc 13,10-17

„În acelaşi moment ea s-a îndreptat şi a început să-l preamărească pe Dumnezeu” (lc 13,13)

Cine este vindecat de Domnul vorbeşte bine despre el. Biserica ne ajută să vorbim bine despre Domnul, să-l facem cunoscut altora, să fim misionari: de câte ori ni s-a făcut bine şi nu am spus-o nimănui! Este o ruşine, un păcat grav! Să ne asociem rugăciunii Bisericii şi iniţiativelor sale, recunoscători acelui Dumnezeu care ne face să stăm în picioare.

25/10

Marţi din săptămâna a 30-a de peste an

Rom 8,18-25; Ps 125; Lc 13,18-21

„Mântuirea noastră este numai în speranţă” (Rom 8,24)

Mântuirea noastră este începută deja în ziua botezului nostru. Ea se va împlini la sfârşit, când vom putea cânta laudele lui Dumnezeu împreună cu toţi cei răscumpăraţi, cu cei care au mărturisit până la sânge credinţa în acel Dumnezeu care îi iubeşte pe toţi oamenii.

26/10

Miercuri din săptămâna a 30-a de peste an

Rom 8,26-30; Ps 12; Lc 13,22-30

„Plecaţi de la mine voi toţi care săvârşiţi nelegiuirea!” (Lc 13,27)

Isus foloseşte şi cuvinte severe.

El este milostiv, mai mult decât reuşim să ne imaginăm, totuşi ştie să spună şi cuvinte dure.

Aceasta este milostivire: el nu vrea să ne lăsăm înşelaţi de gândul că ajunge să faci binele. Nu „binele” nostru este cel care ne mântuieşte, dar el. Este Isus darul lui Dumnezeu: dacă nu-l primim, rămânem departe de inima Tatălui. Însă Isus ne vrea pietre vii ale Bisericii sale.

27/10

Joi din săptămâna a 30-a de peste an

Rom 8,31b-39; Ps 108; Lc 13,31-35

„A treia zi voi ajunge la capăt” (Lc 13,32)

Isus ştie că este privit de ochi suspecţi, ca cei ai lui Irod, dar mai ales că este sub privirea Tatălui. Viaţa sa este în mâinile lui Dumnezeu, de aceea oamenii nu pot să facă nimic împotriva lui, dacă Dumnezeu nu permite. Scripturile vorbesc de a treia zi, a treia zi după moarte, ca zi a vieţii, de aceea Isus nu se teme nici de planurile întunecate ale celor mari.

28/10

Vineri din săptămâna a 30-a de peste an

Ef 2,19-22; Ps 18; Lc 6,12-16

„A petrecut toată noaptea în rugăciune” (Lc 6,12)

Pentru Isus a sosit ceasul de a-i alege pe cei Doisprezece, pe care să-i pună fundament al noului popor al lui Dumnezeu. El vrea să îndeplinească această sarcină importantă în deplină unire cu Tatăl şi de aceea iată-l în rugăciune. Cum se va fi rugat Isus? Putem să ne imaginăm aceasta ţinând cont de alte rugăciuni ale sale: s-a conformat voinţei Tatălui. Şi acest lucru ne-a învăţat şi pe noi, spunând: Tatăl nostru, facă-se voia ta precum în cer aşa... în casa mea!

29/10

Sâmbătă din săptămâna a 30-a de peste an

Rom 11,1-2a.11-12. 25-29; Ps 93; Lc 14,1.7-11

„Când eşti invitat la nuntă, nu te aşeza în fruntea mesei” (Lc 14,8)

De obicei, în casele oamenilor, primul loc aparţine celor bogaţi şi celor puternici, celor care îi asupresc pe cei săraci. Nu te aşeza acolo, aşază-te în locul celui care slujeşte cu umilinţă.

Isus este în locul pe care i l-a dat Dumnezeu, locul celui care oferă viaţa: acela este locul principal, locul care trebuie căutat.

30/10

+ DUMINICA a 31-a de peste an

Mal 1,14b-2,1-2.8-10; Ps 130; 1Tes 2,7b-9.13; Mt 23,1-12

„Unul este învăţătorul vostru, Cristos” (Mt 23,10)

În Biserică păstorii ne ajută să-l urmăm pe Isus, unicul păstor. În ea adevăraţii învăţători ne educă pentru a învăţa din exemplul lui Isus. În Biserică adevăraţii părinţi ne dăruiesc viaţa pe care o oferă Isus. Isus este învăţătorul, păstorul, conducătorul, tatăl. Noi, cu toţii la fel de docili faţă de el, ne întrecem cu cel care ştie mai mult să se orienteze spre el.

Sfinţii ne sunt exemplu: nu înlocuim venerarea lor cu sărbători păgâne, care dau loc diavolilor, nici măcar în joacă.

31/10

Luni din săptămâna a 31-a de peste an

Rom 11,29-36; Ps 68; Lc 14,12-14

„Darurile lui Dumnezeu şi chemarea lui sunt date pentru totdeauna” (Rom 11,29)

Sfântului Paul îi stă la inimă soarta poporului său, evreii. Ei l-au respins pe cel pe care Tatăl l-a trimis pentru a-i mântui şi pentru a-i face instrument de mântuire pentru toate popoarele. Sfântul Paul nutreşte încă speranţă pentru ei: darurile pe care ei le-au primit de la Dumnezeu nu vor fi retrase. Aşadar şi ei îl vor primi într-o zi pe Isus. Ştim într-adevăr că mulţi o fac.